Mai sunt doar câteva zile, în baza legislaţiei în vigoare, pentru instituirea, din nou, a stării de urgenţă, în România, ca urmare a ceşterii numărului de îmbolnăviri cu SARS Cov 2 . Aşa spun specialiştii. Situaţia pare, acum, scăpată de sub control, iar guvernanţii nu ştiu şi nu pot decât să înăsprească restricţiile.
Din luna martie, am ţinut-o tot cu măsuri pompieristice, nimeni nu a avut capacitatea, disponibilitatea şi intuiţia de a gândi în perspectivă. S-a mers pe ideea că vine vara, creşte temperatura şi virusul se va…topi. N-a fost să fie şi nici nu sunt indicii că am învăţat ceva din evoluţia şi consecinţele grave ale acestei pandemii. Dar nimic!
Oamenii mor cu sutele şi miile, alte mii vin din urmă infectaţi, spitalele sunt sufocate de pacienţi, medicii sunt îngrijoraţi din cauza lipsei de paturi libere la ATI şi va veni, inevitabil, vremea când vor fi nevoiţi să hotărască cine trăieşte şi cine nu…În tot acest timp, în ţară se petrec lucruri nu curioase, ci de-a dreptul dramatice, care frizează inconştienţa şi neprofesionalismul.
De la început s-a refuzat testarea în masă, cu toate recomandările organismelor internaţionale. Achiziţiile de măşti şi aparatură medicală au încăput pe mâna unor nepricepuţi, spitalele de campanie, militare, amplasate în diferite localităţi nu funcţionează, unele s-au dărâmat, cum este cazul celui din Bacău, iar cel de lângă Iaşi stă nefuncţiponal din cauze de incompetenţă.
Tot în Bacău, „politicul” a ţinut închise cele două etaje de la Spitalul Municipal mai bine de trei luni. Dar cel mai grav mi se pare a fi refuzul autorităţilor române, politice şi sanitare de a permite, de a crea condiţiile, urgent, pentru producerea, la Iaşi, a Redemsivirului, aşa cum a procedat Ungaria.
Este incalificabilă această indiferenţă, în condiţiile în care putem şi avem cu ce să-l producem în ţară, în timp ce bolnavii noştri beneficiază selectiv de acest medicament. Ce se întâmplă? Am căpiat cu toţii, ne-am dezumanizat, suntem subjugaţi numai de interese materiale şi politice?
