Ne-a părăsit, pe 16 decembrie, profesorul, scriitorul, arhivarul, dr. în istorie Dumitru Zaharia. Născut în anul 1926, pe 16 decembrie, în satul Tăbăceşti, fostul judeţ Tutova, Dumitru Zaharia a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, după care a avut o importantă activitate didactică, profesor şi inspector şcolar.
Pasionat de istorie, dar mai ales de arhivistică, în anul 1967 este numit director al Arhivelor Statului Bacău, unde a lucrat până în anul 1989, când s-a pensionat. Este autor a numerose lucrări ştiinţifice care tratează, pe bază de documente originale, inclusiv din arhiva Vaticanului, problema originii românilor şi a vetrelor istorice de locuire a acestora. Sinteza întregii sale activităţi ştiinţifice o reprezintă volumul „Bacăul, istorie adevărată”, o enciclopedie de mari proporţii, căreia i-a consacrat 50 de ani de cercetare, o carte- document, unică în istoria Bacăului, dar şi a ţării.
„Profesorul Dumitru Zaharia, afirma colegul lui, prof. Vilică Munteanu, cel care i-a urmat la conducerea arhivelor băcăuane, a fost unul dintre cei mai buni arhivişti pe care i-a avut Bacăul şi Moldova. Ne-a părăsit un istoric de marcă, un cercetător de prestigiu, un profesionist care a slujit, cum a știut mai bine, muza Clio, iar opera sa științifică este reper și sursă pentru mulți dintre cei ce se apleacă asupra trecutului neamului nostru”.
De-a lungul îndelungatei şi prodigioasei cariere, prof.dr. Dumitru Zaharia a primit numeroase titluri şi distincţii de ordin ştiinţific, dar cea mai dragă, spunea cu acea ocazie, a fost acordarea Titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bacău, iar în toamna acestui an a primit acelaşi titlu din partea comunei Plopana.
Adio, Domnule profesor!
