Abia ați ieșit din febra sarmalelor și a răciturilor că v-ați trezit în plin coșmar informațional: sunteți bombardați cu tot felul de știri care mai de care mai nebunească și mai dătătoare de frisoane. Ba că ONU anchetează intervenția jandarmilor de la mitingul de pe 10 august, ba că fosta șefa a DNA a atacat la CEDO decizia Curții Constituționale care a lăsat-o fără obiectul muncii, ba că s-au descoprit dosare care îi acuză pe unii, că sare cursul în aer, că vine apocalipsa economică, intrăm în criză și o să fie nasol…
Abia mai respirați cu atâtea vești proaste pentru țară și vă întrebați ce să faceți. Păi, ce puteți face? Nimic. Să vă liniștiți, să vă trageți suflarea și să conștientizați că am intrat abrupt în anul electoral. Un an în care vom alege noua echipă pentru Parlamentul European și noul guvernator al coloniei.
Ambele voturi sunt urmărite cu interes din exterior pentru că de modul în care românii o să voteze depind salariile babane ale unor birocrați de la Bruxelles, economiiile unor țări occidentale și viitorul politic al unor președinți de partide din Vest.
De aceea este și presiuea aceasta așa de puternică; pentru că, pe de o parte, românii au început să vadă ce a devenit UE și, pe de altă parte, Occidentul nu vrea să piardă o piață de desfacere cum e România, țară bună să cumpere marfă proastă și scumpă și să livreze ieftin resurse naturale și mână de lucru.
Viitorul Partidului Popular European depinde și de voturile din România; de aceea există o presiune din partea liderilor PPE contra actualului Guvern. Mai multe voturi pentru PNL înseamnă mai multe voturi pentru PPE și șanse mai mari ca doamna Merkel să primească investitura de șef al UE, după dezastrul lăsat acasă, în Germania. Există și o presiune a liderilor Partidului Socialiștilor Europeni, care au băgat de seamă că PSD îi cam părăsește și caută să se afilieze coaliției de partide conservatoare și suveraniste; de aici și atacurile PES.
Pe lângă toată această nebunie a alegerilor europene, avem și alegerile prezidențiale, sau, mai pe șleau, alegerile pentru noul „gauleiter” care să coordoneze treburile din colonie în funcție de interesele patronilor externi. Vom alege ce țară va avea un cuvânt important de spus în România: Germania, Franța sau SUA.
