Eu zic că nu. Sau dacă a fost, n-a durat mult…O axiomă spune că poporul face revoluții, în vreme ce elitele fac lovituri de stat. În decembrie 1989 ce a fost: revoluție sau lovitură de stat?
Dilema încă mai persistă; cărțile de istorie tipărite prea devreme pentru a putea analiza cu rigoare evenimentele ne vorbesc despre revoluție populară; noi, cei care am trăit acele vremuri am descoperit, ulterior, că, de fapt, locul administrației comuniste de rangul întâi a fost luat de rezerva de cadre. Fie că au ajuns la PSD, PNL, PD și ce partide au mai fost, liderii acestora au avut legături mai strânse sau mai puțin strânse cu fostul PCR. Iar, din spatele tuturor, ne făceau cu ochiul băieții cu ochi albaștri. S-a ieșit în stradă? S-a ieșit. Ce s-a obținut? Dreptul de a ne transforma în sclavi.
“Vom muri și vom fi liberi”, s-a strigat. N-am murit și nu suntem liberi. Mai mult, nici țara nu ne mai aparține. Resursele au fost luate de corporații străine în numele libertății businessului.
În numele anticorupției mondiale, afacerile românești au fost masacrate pentru a face loc afacerilor multinaționale. Instituțiile statului au fost împânzite cu agenți de influiență ai altor state astfel încât dacă vreun Guvern – de orice culoare ar fi el – ar dori să facă un lucru pentru țară, nu ar putea-o face din cauza piedicilor care i se pun din interior. Armata? O glumă, numai bună de pretext pentru a cheltui miliarde de dolari pe armamentul fabricat de noii stăpâni.
“Reformată” până i s-a distrus capacitatea de lupta, incapabilă să facă un pas fără sprijinul logistic al “partenerului strategic”. Educația? O vorba goală, fără să poată să pregătească un cadru mediu. Sănătatea? O altă pușculița pentru interesele străine. România este o vacă pe care o mulge toată lumea, incapabilă să-și mai hrănească vițelul pentru că, după atâta muls, nu mai are lapte. Așa că eu zic că n-a fost. Că dacă era, eu cred că situația era alta.
