La cativa metri de soseaua largita si asfaltata din Izvoare se intinde in soarele diminetii de duminica o frantura din iad. Vantul starneste praful, gunoaiele si miasmele. Cativa copii de-o schioapa se fugaresc pe o margine de sant si printre baltoace infecte. O liniste neobisnuita pentru aceasta colonie sociala a Bacaului. Locatarii se refac dupa viata de noapte.
Cartierul social din Izvoare, la periferia orasului Bacau. Douazeci de casute mizerabile si sute de suflete. Liniste mormantala in dimineata de duminica. Nici macar potaile jigarite nu ne latra. O sleahta de copii se joaca in tacere, de frica adultilor care nu si-au implinita inca somnul. Prichindei slabi sau bucalati, mai spalati sau acoperiti de jeg si bube. Cativa incearca timid sa capete ceva de la strainii care umbla cu grija printre gunoaie. aDa-ne si noua ceva, ca ne e foame!” Pustiul are in mana o ditamai napolitana, e plin de ciocolata pe obraji si rade de propria-i minciuna. aMacar, ne dati la televizor?”. Se imprastie ca potarnichile, navalesc in case si-si striga fratii, parintii, bunicii. Niciun adult nu iese la soare. Nepoftitii cu mana goala nu prezinta interes. Aleile dintre case sunt pavate cu gunoaie, de la coji de cartofi la resturi de produse electronice, calcate in picioare, afundate in mocirla. Canalizarea infundata de ani buni isi deverseaza preaplinul pe langa pereti. Copii de doi-trei ani plescaie din picioare prin apa puturoasa. Din acest focar de mizerie pot izvori boli ingrozitoare. Asanarea zonei este de importanta publica, dar autoritatile ignora pericolul.
Exilati si uitati
Trei familii de avenetici” din zona trag in zadar semnale de alarma. Lenuta Pintilie locuieste la cativa metri de casutele sociale. Are o coliba varuita, inconjurata de un gard incropit cu greu si o curte salbatica, dar curata. In stanga si dreapta ii are ca vecini pe copiii ei, un baiat si o fata, casatoriti si parinti la randul lor. Gospodaria fetei este o oaza de curatenie si ordine in acest infern. Cele trei familii au fost evacuate din cartierul Nord, pentru a face loc unui supermarket. aNi s-a promis ca vom primi repede o bucata de teren sau locuinta, se plange Lenuta Pintilie. Au trecut trei ani, iar noi am fost uitati aici”. Costica Pintilie spune ca traiesc zi si noapte in nesiguranta, in vesnice conflicte cu vecinii din asociale”. aPlecam la serviciu si ne trezim ca in lipsa noastra ne sparg geamurile, ne fura lucrurile, gainile, chiar si porcul. Ne invadeaza sobolanii si gandacii. Degeaba spalam toata ziua”. Daca ar primi cativa metri de teren, oriunde in alta parte! aMai rau decat aici nu se poate. Acum e bine, ca-i liniste. Dupa-amiaza incepe omorul. Numai in scandaluri o tin. Ne este frica sa traim aici”. Cei doi arata spre muntii de gunoaie. aGripa porcina este un nimic pe langa ce colcaie pe aici”.
Doina Mincu
