De duminica incoace, localitatea L” Aquila, cea mai afectata de cutremure din toata Italia, s-a golit de lume. Cele cateva sute de romani care muncesc in zona fie si-au urmat patronii in alte tinuturi italiene, fie au luat drumul spre tara. Un preot catolic, aflat din septembrie anul trecut in orasul italian, povesteste cu groaza despre seisme, victime si sperante naruite.
Frica si deznadejde. Altceva nu mai este in sufletul romanilor stranieri aflati in localitatea L”Aquila, cel mai greu lovita de urgia cutremurelor. De mai bine de doua saptamani pamantul se zguduie fara intrerupere, starnind spaima si nesiguranta. Insa nimeni, nici italian, nici stranier nu a crezut ca poate fi si mai rau. aNoi am simtit cutremurele mai de demult, dar nu am intrat in panica. Nu erau de intensitate mare. Duminica insa, in noaptea de 5 spre 6 aprilie, a fost cutremurul cel mare. La ora 3.32 de minute. A tinut cam 22 de secunde. M-am trezit intr-un zgomot puternic. Auzeam cu trosnesc peretii, si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma refugiez intr-un colt al imobilului, sub o grinda, unde consideram eu ca sunt oarecum ferit. Cand s-a terminat cutremurul am iesit repede afara, de teama sa nu se repete”, ne spune Ioan Bisog, preot catolic in localitatea L”Aquila. Asa au facut toti locuitorii, speriati de intensitatea cutremurului. A fost nevoie de timp ca oamenii sa prinda curaj, sa revina in locuintele abandonate, pentru a strange cateva lucruri strict necesare si a se imbraca mai bine. aIn noaptea respectiva nimeni nu a avut curaj sa doarma in paturile proprii. Eu am dormit in masina. In ziua urmatoare, toata lumea era panicata. Toti au ramas pe strazi, pentru ca unui bloc invecinat i-au cazut peretii, iar oamenii au realizat ca in orice moment cladirile se pot prabusi”, povesteste preotul Bisog.
Cei mai multi romani au plecat din L”Aquila
De la inceputul acestei saptamani, orasul L”Aquila aproape s-a golit de oameni. Unii dintre localnicii si-au facut bagajele si au plecat la rude, cat mai departe de zona cutremurelor. aRomancele care lucrau ca menajere sau infirmiere si-au urmat angajatorii. Insa au ramas si destui in L”Aquila, sperand intr-o minune. Unii s-au refugiat la corturile amplasate intr-o zona lipsita de pericole, iar altii au ramas pe strazi, dormind in aer liber. Nimeni nu s-a aventurat sa doarma in case, pentru ca au urmat nu stiu cate replici. Si asta noapte (miercuri spre joi – n.a.) a fost un cutremur destul de mare”, spune romanul din A”quila. Parintele Ioan Bisog este inca urmarit de cosmarul blocurilor daramate si cadavrelor scoase de pompieri de sub daramaturi. aAm inteles ca erau studenti in cladirea prabusita. Chiar si un copil a murit”, spune afectat Ioan Bisog.
Italienii au uitat de adversitatile fata de romani
In L”Aquila este o comunitate puternica de romani. Cei mai multi lucreaza in constructii, dar sunt si destule femei ce trudesc in familiile italiene ca menajere sau ingrijitoare ale persoanelor varstnice. aCatolici cred ca sunt vreo 40-50. Cel putin cam atat veneau la Liturghie. Mai sunt si ortodocsi. Este un parinte ortodox, Iulian Stoica, care celebra si el Liturghie pentru crestinii ortodocsi. Cred ca, in total se poate vorbi de 200-300 de romani. Multi dintre ei sunt acum dezorientati.
I-am auzit pe tineri spunand ca vor pleca spre nord, sa-si caute altceva de munca. Sunt si unii care au plecat spre case, tinand cont ca sunt Sarbatorile Pascale. Dar unii au ramas pe loc, sperand in minuni”, sustine parintele Bisog. Necazul care s-a abatut asupra centrului Italiei i-a solidarizat pe oameni, indiferent de nationalitate. Italienii au uitat de adversitatea lor fata de romani si, dupa cum sustine preotul Bisog, au ajuns sa-i priveasca mai cu ingaduinta.
Lili Adochitei,
Doina Mincu
