Am observat zilele acestea că pe strada Vasile Alecsandri din Bacău au apărut tăblițe care anunță că parcarea va deveni cu plată. Nu m-ar fi mirat prea tare, pentru că în ultima vreme pare că orice petic de asfalt pe care poate încăpea o mașină trebuie transformat într-o sursă de venit pentru Primărie. Dar aici lucrurile încep să devină de-a dreptul absurde.
Mai întâi, au transformat jumătate de stradă într-o pistă de biciclete a cărei utilitate, cel puțin din punctul meu de vedere, este discutabilă. O stradă îngustă, cu trafic și cu locuințe, a fost reorganizată pentru o infrastructură pe care rareori vezi bicicliști. Acum, după ce au redus spațiul disponibil pentru mașini, autoritățile au decis să taxeze parcarea pe cealaltă parte a străzii.
Și nu vorbim despre o parcare amenajată special, cu investiții importante, ci despre locurile de lângă trotuar, exact în fața caselor oamenilor. Locuri în care unii dintre aceștia și-au parcat mașinile ani la rând.
Mai mult, strada a fost încadrată în zona 1 de tarifare, adică la cel mai mare preț, de peste 5 lei pe oră. Asta înseamnă că, dacă un locatar ar trebui să plătească tariful orar pentru opt ore de parcare, ar ajunge la peste 40 de lei pe zi. Într-o lună, suma ar deveni considerabilă.
Desigur, ni se va spune că există regulamente, că parcarea trebuie organizată, că spațiul public nu aparține proprietarilor caselor și că în toate orașele civilizate parcarea se plătește. Toate aceste argumente pot fi corecte în principiu. Dar există o diferență între a organiza parcarea și a transforma lipsa alternativelor într-o sursă permanentă de încasări.
Bacăul este un oraș supraaglomerat cu autoturisme, iar rețeaua stradală nu a fost proiectată pentru traficul actual. În același timp, transportul public nu reprezintă, pentru foarte mulți locuitori, o alternativă reală la mașina personală. Nu neapărat din vina operatorului, ci și din cauza configurației orașului, a traseelor și a dificultății de a asigura legături rapide între toate zonele.
În aceste condiții, soluția administrației pare să fie una singură: taxarea.
Nu avem suficiente locuri de parcare? Le taxăm pe cele existente. Avem prea multe mașini? Mărim costul parcării. Oamenii nu au unde să-și lase autoturismele? Să plătească.
Dar unde ar trebui să parcheze, de exemplu, cineva care locuiește pe strada Vasile Alecsandri? Să-și vândă mașina? Să o lase la câteva străzi distanță? Să plătească zilnic pentru privilegiul de a o avea în apropierea propriei locuințe?
Nu susțin că parcarea trebuie să fie gratuită peste tot și pentru totdeauna. În centrul orașului, unde există o presiune mare din partea celor care vin cu diverse treburi, taxarea poate avea o justificare. Dar una este să descurajezi ocuparea îndelungată a locurilor de parcare de către vizitatori și cu totul altceva să aplici același tarif în fața locuințelor.
Mi s-ar părea normal ca Primăria să explice ce soluții oferă riveranilor, dacă există abonamente accesibile pentru aceștia și, mai ales, de ce o stradă predominant rezidențială trebuie tratată, din punctul de vedere al tarifelor, ca o parcare din centrul comercial al orașului.
Pentru că, în definitiv, scopul administrației locale ar trebui să fie rezolvarea problemelor cetățenilor, nu doar găsirea unor noi modalități de a le încasa bani.
Am impresia că în Bacău am început să confundăm sistematizarea circulației cu fiscalizarea fiecărui metru pătrat de asfalt.
Și mă întreb cât va mai dura până când vom descoperi că singurul loc în care putem staționa fără să plătim este propria curte. Asta, bineînțeles, până când cineva va avea ideea să introducă și acolo o taxă pentru ocuparea spațiului.
Un cititor
„Bacăul vorbește” este spațiul dedicat pe site-ul Deșteptarea unde vocea comunității prinde glas. Cititorii pot împărtăși opinii despre municipiul Bacău și întreg județul, contribuind la o dezbatere deschisă și relevantă.Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.

















