Am ajuns să am impresia că în România fiecare profesie care reușește să obțină suficientă influență începe, mai devreme sau mai târziu, să viseze la același lucru: monopolul.
Nu mai este suficient să fii bun în ceea ce faci. Trebuie să obții și o lege care să spună că ceilalți nu au voie să facă acel lucru.
Ultimul exemplu este, din câte înțeleg, proiectul legislativ prin care avocații ar urma să capete un rol privilegiat în redactarea contractelor dintre părți. Dacă ideea va deveni realitate în forma discutată, ne aflăm în fața unei întrebări simple: de ce ar trebui ca doi oameni sau două firme care vor să încheie un contract să fie obligați să apeleze la un avocat pentru redactarea lui?
Să fim bine înțeleși: avocatul este indispensabil atunci când ai nevoie de reprezentare, de o opinie juridică specializată sau când intri într-un litigiu complicat. Nimeni nu contestă asta. Dar de aici până la a transforma redactarea oricărui contract într-un teritoriu rezervat unei singure profesii este o distanță enormă.
O firmă poate avea propriul departament juridic. Poate avea consilieri juridici angajați. Poate avea oameni care lucrează de ani de zile cu aceleași tipuri de contracte. Poate avea specialiști în domeniul respectiv care cunosc mai bine decât un avocat particular implicațiile comerciale, tehnice sau financiare ale unei înțelegeri.
Și mai există ceva ce legiuitorul pare să ignore: tehnologia.
Astăzi există aplicații specializate în redactarea și verificarea contractelor, platforme juridice și instrumente bazate pe inteligență artificială care pot identifica clauze riscante, contradicții, obligații ascunse sau formulări ambigue. Evident, acestea nu înlocuiesc judecata unui profesionist în cazurile complexe. Dar nici nu putem pretinde că trăim încă în epoca mașinii de scris, în care un contract trebuie să treacă obligatoriu prin mâna unei anumite categorii profesionale.
Mi se pare că problema este mai profundă.
În România, profesiile se transformă încet în caste. Medicii vor să decidă cine poate face anumite lucruri în domeniul sănătății, notarii au propriile teritorii protejate, experții își apără competențele, contabilii își apără piața, iar acum avocații par să spună: „Și contractele sunt ale noastre”.
Dar statul nu ar trebui să construiască economiei private garduri profesionale din ce în ce mai înalte. Dimpotrivă, ar trebui să încurajeze concurența, competența și libertatea de alegere.
Dacă un antreprenor vrea să plătească un avocat pentru un contract, foarte bine. Dacă preferă să lucreze cu propriul departament juridic, de ce să nu poată? Dacă are nevoie doar de un model standard și îl verifică ulterior cu un specialist, de ce să fie împiedicat? Iar dacă dorește să folosească un instrument AI și își asumă responsabilitatea pentru decizia sa, unde este problema?
Protecția cetățeanului nu trebuie confundată cu protecția unei profesii.
Dacă un contract este ilegal, abuziv sau produce prejudicii, există deja mecanisme juridice pentru a sancționa situația. Nu este nevoie să declarăm o întreagă activitate „teritoriu rezervat” pentru a proteja oamenii.
Altfel, riscăm să ajungem într-o Românie în care nu mai poți face nimic fără un membru al unei caste profesionale care să-ți elibereze voie.
Iar când fiecare profesie își va fi construit propriul mic monopol, vom putea spune că am rezolvat problema concurenței. Nu mai există concurență. Pentru că fiecare are bucata lui de țară.
Cu stimă,
Vasile I.
„Bacăul vorbește” este spațiul dedicat pe site-ul Deșteptarea unde vocea comunității prinde glas. Cititorii pot împărtăși opinii despre municipiul Bacău și întreg județul, contribuind la o dezbatere deschisă și relevantă.Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.
