Economistul Radu Georgescu susține că unul dintre cele mai importante rapoarte economice publicate de Banca Națională a României este cel privind Contul Curent, un indicator care, în opinia sa, oferă o imagine mai fidelă asupra stării economiei decât Produsul Intern Brut (PIB).
Potrivit lui Georgescu, PIB-ul poate fi influențat de modul în care este calculat și de efectele inflației, în timp ce contul curent reflectă fluxurile reale de bani care intră și ies din România.
Un deficit record
Potrivit datelor publicate pentru primele șase luni din 2026, deficitul de cont curent al României a ajuns la 14,2 miliarde de euro, cea mai mare valoare înregistrată vreodată pentru această perioadă.
Pe înțelesul tuturor, în primele șase luni ale anului au ieșit din România cu 14,2 miliarde de euro mai mulți bani decât au intrat.
Acest lucru este îngrijorător deoarece toate marile agenții internaționale de rating consideră deficitul de cont curent unul dintre cele mai importante riscuri pentru economia României.
De ce nu a scăzut deficitul dacă a încetinit consumul?
Mulți economiști anticipau că reducerea consumului intern va duce automat la scăderea importurilor și, implicit, la diminuarea deficitului comercial și a deficitului de cont curent.
Realitatea a fost exact opusă.
Chiar dacă economia internă încetinește, companiile continuă să importe produse deoarece, în multe cazuri, este mai avantajos să cumpere bunuri fabricate în țări cu inflație redusă decât să producă în România, unde costurile au crescut puternic.
În același timp, investițiile străine directe s-au diminuat semnificativ, iar companiile cu capital străin au transferat către acționari dividende mai mari decât în anul precedent. Ambele evoluții contribuie la deteriorarea contului curent.
Inflația rămâne cea mai mare din Uniunea Europeană
Un alt semnal de alarmă vine din evoluția prețurilor.
România continuă să înregistreze cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană. Chiar dacă ritmul anual de creștere a prețurilor a coborât la aproximativ 8%, nivelul rămâne de aproape patru ori mai mare decât media europeană.
Mai mult, inflația nu trebuie analizată izolat, ci cumulată în timp. Dacă un an prețurile cresc cu aproape 8%, iar în anul următor cresc din nou cu peste 8%, efectul asupra puterii de cumpărare este mult mai mare decât sugerează simpla comparație între procentele anuale.
Pentru populație și companii, consecința este aceeași: costuri mai mari, competitivitate mai redusă și presiune asupra investițiilor.
Datoria României continuă să crească
În paralel cu deficitul extern, și gradul de îndatorare al României a atins niveluri record.
În iunie 2026:
- datoria externă a ajuns la aproximativ 232 de miliarde de euro;
- datoria publică a depășit 1,2 trilioane de lei.
Comparativ cu anul 2016, aceste valori aproape s-au triplat sau chiar cvadruplat, ceea ce ridică întrebări privind sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung și modul în care au fost utilizate resursele împrumutate.
Ce transmite, de fapt, contul curent?
Contul curent nu este doar o statistică pentru economiști.
El arată dacă o economie produce suficient pentru a-și finanța consumul și investițiile sau dacă depinde tot mai mult de capital extern și de împrumuturi.
Atunci când deficitul se adâncește simultan cu o inflație ridicată, investiții străine în scădere și datorii în creștere, apar presiuni asupra cursului de schimb, costurilor de finanțare și perspectivelor economice.
Concluzie
Contul curent este unul dintre cei mai relevanți indicatori ai economiei românești deoarece reflectă fluxurile reale de bani dintre România și restul lumii. Evoluția din prima jumătate a anului 2026 indică o deteriorare a echilibrelor externe, în contextul unui deficit record, al unei inflații ridicate și al unei datorii publice în continuă creștere.
Aceste date nu înseamnă automat că urmează o criză, însă reprezintă semnale care merită urmărite cu atenție atât de autorități, cât și de mediul de afaceri și de populație. Înțelegerea unor indicatori precum contul curent poate oferi o imagine mai realistă asupra direcției în care se îndreaptă economia decât simpla analiză a ritmului de creștere a PIB-ului.
