Spitalul Municipal „Sfântul Ierarh Dr. Luca” Onești încheie anul 2025 cu indicatori care arată o situație echilibrată din punct de vedere medical și financiar, însă presiunea asupra resursei umane rămâne una dintre principalele vulnerabilități. Deși unitatea are doar 84% din personalul prevăzut în normativ, aceasta a reușit să trateze peste 19.000 de pacienți, iar complexitatea cazurilor este în creștere.
Grad de ocupare moderat
Spitalul dispune de 599 de paturi aprobate, dintre care 563 sunt contractate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Structura include:
- 533 paturi pentru acuți;
- 24 pentru cronici;
- 16 pentru îngrijiri paliative;
- 26 pentru spitalizare de zi.
Gradul mediu de ocupare este de 76%, sub pragul de 80% considerat optim din perspectiva utilizării infrastructurii.
Secțiile pentru bolnavii cronici au avut însă un grad de ocupare de 83,1%, semn că cererea pentru acest tip de servicii este mai ridicată decât în cazul spitalizărilor acute.
Peste 19.000 de pacienți tratați
În cursul anului 2025 au fost decontate:
- 18.448 cazuri acute;
- 586 cazuri cronice,
rezultând un total de 19.034 de pacienți tratați.
Durata medie de spitalizare a rămas la 5,5 zile, exact nivelul prevăzut de normele de finanțare, ceea ce indică o utilizare eficientă a paturilor fără prelungiri inutile ale internărilor.
Cazurile devin tot mai complexe
Un indicator important este Indicele de Complexitate a Cazurilor (ICM), care a crescut de la 1,50 în 2024 la 1,57 în 2025.
Această evoluție arată că spitalul tratează pacienți cu patologii mai dificile și consum mai mare de resurse medicale. În același timp, toate cazurile raportate au fost validate de Casa de Asigurări, ceea ce indică o bună calitate a raportării medicale.
Deficit important de personal
Cea mai mare provocare rămâne lipsa personalului.
Din cele 1.135 de posturi prevăzute, sunt ocupate doar 947, ceea ce înseamnă o acoperire de 84%.
Situația pe principalele categorii este următoarea:
- 159 medici din 190 necesari (84%);
- 436 asistenți medicali din 525 (83%);
- 139 infirmieri din 171 (81%);
- 83 îngrijitori din 99 (84%).
Cel mai mare deficit procentual apare la farmaciști, unde sunt ocupate doar două din cele trei posturi.
În schimb, aproape toate posturile de brancardieri și muncitori sunt ocupate, iar categoria „alte funcții” depășește normativul prin utilizarea altor forme contractuale.
Salariile reprezintă aproape două treimi din cheltuieli
Spitalul a înregistrat în 2025 venituri totale de 187,7 milioane de lei, dintre care:
- 167,2 milioane lei provin din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate;
- 20,5 milioane lei reprezintă venituri din alte surse.
Cheltuielile totale cu personalul au fost de 115,5 milioane lei, reprezentând 61,5% din veniturile totale.
Alte cheltuieli importante au fost:
- medicamente – 23,1 milioane lei;
- reactivi – 7 milioane lei;
- materiale sanitare – 5,9 milioane lei.
Structura bugetului este apropiată de cea întâlnită în majoritatea spitalelor publice, unde salariile reprezintă principala categorie de cheltuieli.
Spitalizarea de zi, peste nivelul contractat
Analiza contractelor cu Casa de Asigurări arată diferențe între serviciile contractate și cele efectiv realizate.
Pentru internările clasice:
- serviciile DRG au fost realizate în proporție de 92% față de contract;
- serviciile pentru bolnavii cronici și paliativi au ajuns la 84%.
În schimb, spitalizarea de zi a depășit contractul, fiind realizată în proporție de 101%, ceea ce confirmă tendința sistemului sanitar de a muta cât mai multe tratamente către forme de internare de scurtă durată.
O imagine de ansamblu
Datele pentru 2025 conturează imaginea unui spital care funcționează stabil și își menține echilibrul financiar, în ciuda unui deficit semnificativ de personal. Creșterea indicelui de complexitate arată că unitatea medicală tratează cazuri din ce în ce mai dificile, fără a depăși durata standard de spitalizare și fără probleme de validare a serviciilor medicale.
Pe de altă parte, gradul de ocupare de 76% indică faptul că infrastructura actuală nu este utilizată la capacitate maximă, în timp ce lipsa a aproximativ unul din șase angajați rămâne principalul factor care poate limita dezvoltarea serviciilor medicale în anii următori.
