Există oameni care își leagă numele de o funcție și oameni care își lasă amprenta asupra unei comunități. Profesorul universitar dr. ing. Dumitru Bontaș face parte din cea de-a doua categorie. Inginer, cadru universitar, cercetător, fost prefect al județului Bacău și unul dintre fondatorii Universității „George Bacovia”, acesta a fost martor și participant la unele dintre cele mai importante transformări prin care au trecut Bacăul și România în ultimele decenii. Astăzi, profesorul Dumitru Bontaș împlinește 80 de ani, un moment care oferă prilejul unei priviri retrospective asupra unei cariere dedicate educației, administrației publice și formării noilor generații. Dincolo de funcțiile ocupate, experiența sa acoperă aproape șase decenii de schimbări economice, sociale și politice, oferindu-i o perspectivă rară asupra trecutului și prezentului României. În dialogul care urmează, am încercat să depășim reperele unei biografii și să aflăm cum vede profesorul Dumitru Bontaș lumea de astăzi, ce lecții i-au oferit anii petrecuți în administrație și în mediul universitar, dar și ce mesaj consideră că ar trebui transmis generațiilor care vor construi România de mâine.
Domnule profesor, privind în urmă la cei aproape 80 de ani de viață, care este decizia profesională de care sunteți cel mai mândru și care v-a influențat cel mai mult destinul?
– Deciziile profesionale pe care le-am adoptat după finalizarea ciclurilor de pregătire profesională au fost influențate de experiențele familiale, educaționale și de anturaj colegial. Niciodată nu am fost mândru de realizări pentru că am fost educat de părinții mei, de profesorii și de colegii pe care i-am avut, într-un mediu în care mândria era considerată deficiență de comportament. Cred însă că am fost norocos pentru că am practicat în toate activitățile atitudinea prietenoasă.
Ați traversat perioade istorice foarte diferite – de la România comunistă la integrarea europeană. Care considerați că este cea mai mare transformare pe care ați văzut-o în societatea românească?
Au fost trei perioade istorice foarte diferite pe care le-am parcurs în țara noastră după Al Doilea Război Mondial – regalitatea de foarte scurtă durată, comunismul și democrația. Am perceput suficient de clar cum a fost perioada comunistă și cred că suficient de bine, perioada democrației din țara noastră. Cea mai mare transformare s-a petrecut în ultima etapă, în contextul aderării României la Uniunea Europeană.
Ați fost prefect într-o perioadă complicată pentru administrația românească. Ce calități trebuie să aibă un lider public pentru a câștiga respectul oamenilor?
În perioada 1990 – 1992 am îndeplinit funcția de subprefect și din anul 1992 până la sfârșitul anului 1996 am îndeplinit funcția de prefect al județului Bacău. Au fost două etape în care schimbările de legi, norme și principii din domeniul public erau percepute într-un spectru foarte larg de opinii ale tuturor românilor. Comportamentul oricărui lider trebuia să fie adaptat în mod continuu în funcție de schimbările constituționale și legislative, în deplină concordanță cu programul național de guvernare și cu așteptările tuturor românilor. Am reușit să parcurg ciclurile de doi și respectiv de patru ani într-un regim de muncă adaptat permanent la schimbările mediului social și în contextul fenomenelor naturale cu consecințe catastrofale – inundații, incendii, infrastructură rutieră degradată etc. Cred că principalele calități ale demnitarilor din acea perioadă trebuiau adaptate în concordanță cu programul național al administrației publice, armonizând în mod flexibil și consecvent, prevederile legale cu așteptările locuitorilor privind aderarea României la Tratatul Organizației Atlanticului de Nord (NATO) și la normele de integrare ale țării în Uniunea Europeană (UE).
Sunteți unul dintre fondatorii Universității „George Bacovia”. Cum s-a născut acest proiect și care au fost cele mai dificile momente din construirea unei instituții universitare private la începutul anilor ’90?
Înființarea Universității “George Bacovia” din Bacău a fost susținută de distinsul profesor universitar doctor docent ing. Nicolaie Popinceanu de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, care mi-a sugerat să instituim Fundația Academică „George Bacovia” și să organizăm activitățile de educație universitară în sistem privat. Realizarea proiectului nu ar fi fost posibilă fără atragerea în Bacău a grupului de profesori universitari condus de Dumitru Marius Paraschivescu, Toader Gherasim și Viorica Paraschivescu, de la Universitatea “Alexandru Ion Cuza” din Iași. În acest context au existat numeroase dificultăți privind realizarea procesului de autorizare și acreditare al unei universități private la începutul anilor `90 în țara noastră. În primii ani nu se interzicea un asemenea proiect; drept urmare, se înființaseră peste 200 de instituții de acest tip în țară. În luna decembrie 1993 a fost adoptată prima lege privind autorizarea și acreditarea tuturor instituțiilor universitare. După doi ani, rămăseseră în proces de acreditare 87 de instituții, iar în anul 2002 au trecut de evaluarea instituțională și acreditarea universitară prin lege numai 36 de universități private. Etapele parcurse au fost susținute în spații închiriate de la Universitatea „Vasile Alecsandri”, Colegiul „Anghel Saligny” și Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău. Acest proiect s-a finalizat și datorită sprijinului asigurat de administrația publică locală, în perioada de exercitare a mandatului de către primarul municipiului, Dumitru Sechelariu, precum și a realizării programului complex de investiții pentru construcția și dotarea patrimoniului imobiliar al instituției, având o colaborare eficientă cu domnul Sergiu Sechelariu, antreprenor important al județului Bacău.
În ultimii 30 de ani, cum s-au schimbat studenții? Ce au câștigat generațiile tinere și ce credeți că au pierdut?
În ultimii 30 de ani s-au produs și continuă să se producă schimbări majore în toată lumea, generate de valorificarea inteligenței artificiale și a mijloacelor profesionale de care se folosesc oamenii pretutindeni pentru creativitate și inovare. În acest context, elevii și studenții dispun de resurse pentru formare, perfecționare și specializare continuă pe tot parcursul perioadei de educație, iar la debutul în activitatea profesională beneficiază de o perioadă de integrare și adaptare importantă la locul de muncă. În acest context, fiecare absolvent poate fi în măsură să adopte un plan de carieră profesională realizabil pe piața muncii din țara noastră. Cred că tinerii actuali, care au finalizat cu succes ciclurile de educație, nu au nimic de pierdut. Sunt însă și mulți tineri care nu sunt mulțumiți de ceea ce pot realiza iar, o parte dintre ei reușesc să schimbe stilul de muncă și de viață personală în domeniul profesional prin valorificarea oportunităților educaționale naționale actuale din țara noastră.
Trăim într-o epocă dominată de tehnologie și inteligență artificială. Credeți că educația reușește să țină pasul cu schimbările sau există riscul să rămână în urmă?
Educația trebuie să țină pasul și să se sincronizeze cu toate schimbările care se produc în toate domeniile profesionale generate de tehnologie și inteligența artificială. Ignorarea acestui principiu poate antrena surclasare națională în plan internațional pentru țara noastră.
Politica pare astăzi mai polarizată ca oricând. Din experiența dumneavoastră, ce lipsește cel mai mult clasei politice românești?
Au fost perioade în istoria țării când politica a generat conflicte foarte păgubitoare pentru oameni, soldate cu mișcări violente și crime asupra unor demnitari români în deceniul care a precedat Al Doilea Război Mondial. Extremismul politic a fost experimentat în numeroase perioade ale istoriei cu efecte devastatoare asupra administrației publice.
Dacă ați avea ocazia să transmiteți un singur sfat tinerilor care doresc să intre în administrație sau în politică, care ar fi acela?
Administrația publică și politica au fost, sunt și vor fi întotdeauna atractive pentru majoritatea oamenilor, însă nu pot fi utile decât atunci când sunt practicate în mod inteligent de persoanele competente desemnate prin alegeri organizate și supravegheate de specialiști autorizați în domeniul constituțional.
Care sunt valorile pe care le considerați esențiale pentru o societate sănătoasă și care, în opinia dumneavoastră, sunt astăzi puse cel mai mult la încercare?
După parcurgerea tuturor etapelor de activitate profesională, am identificat o serie de valori pe care le consider esențiale în cadrul relațiilor interumane într-o societate democratică sănătoasă. Cred că cele mai importante valori profesionale sunt: responsabilitatea, prudența, loialitatea, libertatea, etica, empatia și echitatea.
La 80 de ani, după o carieră în administrație, învățământ și viață publică, ce mesaj ați dori să lăsați generațiilor care vin după dumneavoastră?
Mesajul pe care îl transmit generațiilor tinere este inspirat de ansamblul valorilor enumerate anterior. Cred că oamenii pot realiza obiective excepționale cunoscând și respectând setul de valori enumerate în cadrul acestui interviu.
Prof. univ. dr. ing. Dumitru Bontaș
Născut la 14 iulie 1946, în comuna Secuieni, județul Bacău, Dumitru Bontaș și-a construit cariera la intersecția dintre învățământul superior, cercetarea tehnică și administrația publică. A absolvit Liceul „George Bacovia” din Bacău, după care a urmat cursurile Facultății de Mecanică a Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași, promoția 1969. În anul 1981 a obținut titlul de doctor în științe tehnice, consolidându-și parcursul academic și științific.
Activitatea sa profesională a început în învățământul universitar, ca asistent la Institutul Politehnic din Iași, iar ulterior a devenit lector și șef al Catedrei de Construcția Autovehiculelor la Institutul de Învățământ Superior din Bacău. În paralel, a ocupat funcții de conducere în industrie, fiind inginer-șef la Întreprinderea de Mașini-Unelte (IMU) Bacău, experiență care i-a oferit o perspectivă practică asupra managementului și dezvoltării economice.
După schimbările politice din decembrie 1989, Dumitru Bontaș a intrat în administrația publică, fiind numit subprefect al județului Bacău în 1990. La 28 decembrie 1992 a fost numit prefect al județului, funcție pe care a exercitat-o până la sfârșitul anului 1996, într-o perioadă marcată de transformările profunde ale administrației românești și de implementarea instituțiilor democratice locale.
Un capitol definitoriu al carierei sale îl reprezintă implicarea în înființarea și dezvoltarea Universității „George Bacovia” din Bacău. În 1992, în calitate de președinte al Fundației Cultural-Științifice „George Bacovia”, s-a numărat printre fondatorii instituției, prima universitate particulară din regiunea Bacău și una dintre primele universități private acreditate din România. De-a lungul anilor a ocupat funcțiile de prorector, profesor universitar și membru al conducerii instituției, contribuind la dezvoltarea programelor de studii și la consolidarea prestigiului universității.
Profesor universitar și cercetător, Dumitru Bontaș este autorul a peste 20 de cărți și manuale universitare, a mai mult de 100 de studii și articole științifice și deținătorul a 16 brevete de invenție, unele premiate la saloane internaționale. A reprezentat România și județul Bacău la numeroase conferințe și reuniuni științifice desfășurate în Europa, Statele Unite și Asia, fiind activ atât în domeniul științelor tehnice, cât și în cel al managementului și administrației publice.
La aproape opt decenii de viață, profesorul Dumitru Bontaș rămâne una dintre figurile reprezentative ale mediului universitar și ale administrației băcăuane. Parcursul său reunește experiența de inginer, profesor, cercetător, prefect și fondator de universitate, reflectând evoluția unei generații care a contribuit atât la dezvoltarea învățământului superior din Bacău, cât și la modernizarea administrației publice românești după 1990.
