ActualitateCuvânt pentru sufletO LECȚIE DE EXAMINARE

O LECȚIE DE EXAMINARE

Setează Deșteptarea ca sursă preferată pe Google News

Părăsim Ierihonul săptămânilor trecute, parcurgând în grabă ținuturile Tirului și ale Sidonului, încercând să ajungem la întâlnirea cu agera femeie cananeancă a zilei, străluminată de virtutea smereniei și alergată de amărăciunea limitelor unei vieţi fără de sens, smulsă de Hristos-Domnul din anonimatul unei feminităţi nefericite şi aşezată drept icoană a bucuriei în rândul fericitelor maici ale acestei lumi, căreia Biserica-i perpetuează neuitarea în fiecare an (Matei 15, 21-28).
Avem, așadar, tabloul sfârșitului de săptămână: Un Dumnezeu deplin, deplin arătându-se om, afară de păcat, ce reînvie umanitatea distrusă de deznădejdea unei aşteptări fără de sfârşit, prin Evanghelie. În planul al doilea, o femeie supusă examenului întâlnirii cu Domnul Vieții. O femeie care nu se pierde cu firea, căci este mamă. Și ca orice mamă, ce are un prunc în nevoie, nu are frică. Identifică persoana Mântuitorului cu cea a unui făcător de minuni. Și, precum dreptul Simeon, cere slobozirea dintr-o stare ce pare a fi fără posibilitate de izbăvire și fără de sfârșit. Aidoma prorociței Ana, se desprinde de lume și-și deschide inima Cerului. Arată faptul că este fără de Templu, dar nu și fără de Dumnezeu. Este bucuroasă de a se hrăni din firmiturile ce se cuvin stăpânilor Legii, israeliții. Intuiește cu Cine are de vorbit și înțelege faptul că Domnul o ispitește pentru că o iubește. Și pentru că vrea să o transforme într-un templu, în ea împlinindu-se Slava lucrării divine. Iar încântarea Domnului este profundă. Nu întâmplător, El declară: ”Mare este credința ta; fie ție precum voiești!” Căci, acest lucru a venit să ne învețe în lume: cum să devenim mai buni și cum să bată inima noastră pentru alții. Avem de a face cu un părinte pe măsura dragostei curajoase Care L-a făcut şi pe Hristos să se coboare din Cerul veşniciei. Oare nu ca ultima secătură a lumii Se va afla pe Crucea Golgotei, în aceeaşi postură de oropsit pe care am identificat-o la femeia mamă? Oare nu pentru tămăduirea celor dragi va purta chinul dragostei până-n sfârşitul mormântului …iar după Înviere, până la dreapta Tatălui? Oare nu aceeaşi îndrăzneală şi nădejde va dezlănțui, pentru a topi porţile chinurilor şi a lărgi arcadele de lumină ale lumii, spălându-le în lacrimă de Dumnezeu? Să fi recunoscut Hristos toate acestea în femeia cananeeancă?
Să învățăm a înțelege că niciun element de apartenență nu este motiv să nu-L vezi pe Dumnezeu și să nu-i faci cu mâna, încercând chiar a tăifăsui inteligent cu El!

Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

spot_img
spot_img