Economiile și societățile se scufundă încet, apoi puțin mai rapid, apoi cad toate deodată. Se pare că ne aflăm în perioada de mijloc a acestei traiectorii. Partea lentă a început în martie 2020, când politicienii din întreaga lume și-au imaginat că nu va fi mare lucru să închidă economia și să o repornească odată ce virusul a dispărut. Ce frumoasă demonstrație a puterii guvernamentale ar fi, sau așa credeau ei. Vom avea cu toții o mare sărbătoare.
Nimic nu a funcționat. Nu poți opri o economie și funcționarea socială normală și apoi să le repornești din întrerupător, ca pe-un bec.
A fost cel mai mare eșec al politicii dintr-un secol sau poate din toată istoria omenirii, când te gândești la câte guverne au fost implicate în comiterea aceleiași idioțenii în același timp.
19 luni mai târziu avem sute de mii de afaceri mici distruse, în timp ce big tech care a prosperat în timpul blocajelor (pe care le-a susținut prin cenzură) cumpără zone importante din Manhattan. Copiii au pierdut doi ani de educație, iar 40% dintre oameni raportează probleme financiare grave.
Produsele pe care le-am crezut permanente, nu mai există. Consumatorii sunt pe punctul de a intra în panică. Tezaurizarea lor va fi denunțată în curând de biroul de presă al Casei Albe. Dacă rămânem pe această cale, urmează raționalizarea, apoi distribuirea pe cartelă, ca în vreme de război.
Combustibilii pentru încălzire sunt insuficienți pe măsură ce ne îndreptăm spre lunile de iarnă. Oamenii vorbesc că trebuie să aleagă între mâncarea de pe masă și să nu înghețe noaptea, într-o țară care în urmă cu doar doi ani părea cel mai bogat loc de pe planetă din toată istoria omenirii, cu perspective bune de creștere. Totul s-a terminat atât de repede și deliberat.
Ce urmeaza? Să căutăm hrană? În ce moment trebuie să începem să ne păzim animalele de companie de prădătorii umani?
Ceea ce este remarcabil este tăcerea cu privire la cauza întregii rupturi. Totul este urmare a unei încercări oribile de a controla un virus folosind constrângerea. Aceasta a fost urmată de o lașitate în a admite eroarea dublată de mai multe greșeli, cum ar fi mandatele de vaccinare. Ne confruntăm cu o politică uimitor de crudă, care forțează mai multe concedieri în timpul unei penurii de forță de muncă.
Concedierile pentru neconformitate se intensifică în această săptămână, afectând mediul academic, armata, educația, sănătatea, tehnologia digitală, departamentele de poliție și pompieri și o întreagă gamă de servicii. Oamenii sunt dați afară de la locul de muncă și li se refuză asigurarea veniturilor în numele îmbunătățirii sănătății publice.
Oameni buni din toată țara se mobilizează pentru a avea grijă de prietenii și membrii comunităților lor care sunt epurați brutal din instituțiile pe care le-au slujit credincioși zeci de ani. Avocații sunt prea scumpi, judecătorilor nu le pasă în niciun caz, iar politicienii încearcă să privească în altă parte și se prefac că nu observă măcelul din jurul lor.
În mod tragic, știința în sine, sau cel puțin versiunea guvernamentală a acesteia, este discreditată, pur și simplu pentru că a fost baza pe care a fost justificată toată această distrugere. Ei au spus că ne vor îmbunătăți sănătatea, ignorând toate celelalte boli, punând astfel milioane de oameni în pericol de deces prematur, iar depresia a urcat la niveluri nemaivăzute. în viețile noastre.
Oamenii se înfurie pe străzile din Roma, Paris, Melbourne, Londra și multe alte orașe mari din întreaga lume, chiar dacă presa națională îi ignoră de teamă să nu răspândească nemulțumirea. În SUA, mulțimile care scandează „..uck Joe Biden” sunt redate de presă ca „Lets go Brandon”, ca și cum asta ar păcăli pe cineva.
Cum se termină toate acestea? Nu se termină. Istoria merge înainte în direcția actuală a declinului, atâta timp cât nimeni nu este acolo, să stea în spate și să strige „opriți și inversați cursul”. Cât de rău trebuie să ajungem înainte ca raționalitatea și rațiunea umană să preia conducerea ego-urilor politice și a duplicității carieriste? O să aflăm în următoarele 12 luni. Va fi o iarnă foarte lungă, deoarece „două săptămâni pentru a aplatiza curba”, treptat și dureros se transformă în trei ani de eșuare.
Jeffrey A. Tucker
https://brownstone.org/
