Ce este un ziar? O foaie care împarte informații? Un generator de sentimente publice? Un mijloc de publicitate? O cronică menită să țină în neuitare oameni și fapte? Un pretext pentru o pauză de cafea?
Ziarul «Românul» din 29 ianuarie 1864: „Ni se scrie din Bacău un fapt demn de toată lauda și pe care cu deplină mulțumire îl facem cunoscut cititorilor noștri. Cetățenii acestei comune s-au adunat și au făcut un proces verbal prin care încuviințează ca recompensă națională de 500 de galbeni domnului C. Platon, pentru serviciile ce au adus orașului în curs de 25 de ani ca profesor”.
Avem în Bacău o stradă care se numește Constantin Platon și o școală care poartă numele acestui cadru didactic, care a făcut istorie în învățământul băcăuan și despre care știm mai multe din monografiile orașului.
Ziarul a informat publicul, a creat sentimente, a creat pretexte pentru o discuție și a rămas, apoi, o cronică a timpurilor, care să unească trecutul cu viitorul. Cine de pe strada Platon știe azi cine a fost acesta? Iată că un ziar din arhive poate să ne informeze și la peste 150 de ani de la eveniment.
Deșteptarea informează și face istorie din 1989. De 8.800 de ori a adus informații, știri, a generat sentimente, a servit ca pretext pentru o discuție, a creat istorie. Nu e puțin lucru. Dar nu a făcut toate acestea de unul singur.
Există concepte care nu pot fi înțelese fără să fie conectate cu altele. Ziua nu poate fi cu adevărat apreciată fără noapte, frigul fără căldură, întunericul fără lumină, binele fără rău, iubirea fără ură. Desigur, întunericul poate exista fără lumină, dar n-am ști să apreciem valoarea sa dacă nu am cunoaște ce înseamnă lumina.
Un ziar nu poate fi conceput fără cititorii săi. Cititorii sunt parte din existența noastră. Fără cititori, n-am fi putut aniversa, mâine, 31 de ani…
