Am priceput de la Cicero că istoria, care ar trebui să fie învățătoarea vieții, se repetă dramatic atunci când este uitată… Pe când eram prunc gimnazist, m-am trezit sub ochi cu ,,Scrisori către Vasile Alecsandri”, cartea lui Ion Ghica. Mi-am zis atunci, citind paginile despre ciuma lui Caragea, că este o carte de speriat copii. Am recitit cartea zilele trecute și am înțeles ce înseamnă ,,istoria se repetă”…
Autoritatea, zicea Ion Ghica, a luat, în sfârșit, măsura de a organiza un fel de serviciu sanitar. Câţiva vătășei însărcinați de a-i întovărăși pe ciocli din casă în casă ,,strigau de la poartă: «Sănătoși copiii?»“ Acum, aud că nimeni nu vrea să mai facă vizite la domiciliul coronavirusienilor; potențialilor vizitatori le lipsește echipamentul de protecție.
Într-un raport pe care un cioclu caragist l-a înaintat către șeful său citim: ,,Azi am adunat 15 morţi, dar n-am putut îngropa decât 14, fiindcă unul a fugit şi nu l-am putut prinde!“ În pandemia actuală se fuge horror: unii bolnavi evadează din spitale aruncându-se de etaj.
În timp ce Vodă Caragea şi boierii săi au fugit din calea epidemiei încă de la izbucnire, în 13 decembrie 1812, mai spune Ion Ghica, bucureștenilor de rând li s-a permis să părăsească oraşul abia la 1 august 1813. Astăzi, originali, omologii caragiștilor s-au baricadat în palate și, în scurte pauze de zaiafeturi, transmit mesaje tulburi, citind inepții de pe promptere. Periculoșii cameramani îi filmează de după ziduri de plexiglas.
„Jafurile şi tâlhăriile oamenilor au fost nemaipomenite. Multe averi şi case mari s-au ridicat în Bucureşti după ciuma lui Caragea din banii bieților bolnavi.” Vom citi aceste rânduri, în curând, doar puțin schimbate. În loc de ,,după ciuma lui Caragea” vor răsări alte vorbe:,,… în timpul și după pandemia lui Iohannis, a lui Orban, a lui Ciolacu, a lui Tăriceanu etc.”
