De vânători nu-mi fac grijă. În păduri crește șeptelul. Mistreții vor „ara” iar, cu noile progenituri, culturile oamenilor. Selecție naturală după Pesta porcină. Dar dacă restricțiile de circulație vor continua, poate vom ajunge și noi, la un alt nivel în a aprecia calitatea peștelui. Așa cum o fac canadienii. Unde crapul, purcelușul bălților noastre, odată prins și pupat pe botic, dacă-l arunci, nu în portbagaj, ci înapoi în apă, primești amendă. Este bine că datorită perioadei de prohibiție și limitării accesului, peștele va avea anul acesta mult mai multe șanse, să se înmulțească. Fără plase monofilament și curent de la baterii, vânduți la margine de drum sau pe unde se mai poate.
Datorită acestui nou virus, care nu iartă pe nimeni, mai respiră și pădurea. Și apele. Și pământul avid de apă. Românul are o vorbă: ,,Tot răul spre bine!”. Dar ce fac pescarii, care tratează această îndeletnicire ca pe un sport? Magazinele de profil stau închise. Târgurile, la fel. Unde sunt concursurile? „Cupa presei” la pescuit? Șuetele, din jurul standurilor cu ustensile și alte produse de profil? Momeala vie – viermișori, râme, coropișnițe – poate hrăni și găini sau porumbei. Dar care-i randamentul? Costurile? Comparând cu biftecul acela special, din mușchi de vită, crescută ca în Eden prin fermele americane, un kilogram de viermișori – tot proteină – ajunge cam la același preț. Un pescar sportiv totdeauna cheltuie mai mult decât valoarea a ceea ce prinde.
Când este vorba de pasiune, pescarii și vânătorii fac parte din lanțul trofic. Sunt un gen aparte de oameni. Nu o specie cu instincte ciudate, de neînțeles pentru unii dintre semenii lor. Intervin pentru a crea un echilibru. Când e dezlegare la pește și stau oamenii la coadă, unii se gândesc nu la cum a fost recoltat peștele, ci doar la miros. Să nu afle vecinii! Singurul dușman, care mișună atât în pădure, cât și pe lângă ape, este braconierul!
Izolarea acutizează simțurile. Pescarul este obișnuit să aștepte. Antrenamentul răbdării, dobândit când peștele nu trage toată ziua și drilurile sunt soldate cu monturi pierdute, îi prinde bine acum. În cada plină cu apă își lestează plutele, testează voblerele, jigurile, lingurițele. Mulinetele au fost deja degresate și unse. Lansetele au inele noi. Internetul este plin de sfaturi și scheme, pentru tot felul de monturi. Până și soțiile au ajuns mai împăciuitoare, când văd cum ne perpelim.
Să avem răbdare la ce va urma după 15 mai. Perioada de prohibiție se încheie luna viitoare. Marți, 2 iunie, este ultima zi. Să sperăm că, până atunci, vom primi și dezlegare de mers la pescuit. În bălțile private.
