De multă vreme nu am mai făcut o … plimbare în oraș. De când cu virusul ăsta de a speriat omenirea. Am înțeles că și la noi în oraș a fost liniște maximă, dar, după cum am observant joi, 9 martie, ai noștri au cam început să sfideze pandemia.
A crescut traficul
În primul rând, traficul a mai crescut. Ce-i drept, nu e ca în zilele „bune”. Se circulă și se claxonează ca în zilele normale. Dacă odată erau la modă fel de fel de cruciulițe și jucării agățate la retrovizoare, pandemia ne-a schimbat trendul iar șoferii au atârnat…măști. Pe stradă, cei mai mulți trecători țin cont de mesajele autărităților și poartă tot felul de măști. Unele improvizate, altele confecționate, batice și fulare sau măști de vopsitorie.
Nu toata lumea știe să poarte masca
Numai că nu toată lumea a înțeles cum se folosesc. Foarte mulți poartă măștile în barbă, doar pe gură, sau mai nou, pe…cap. Exact ca pe o bentiță. Mai mulți oameni poți să observi în zona oficiilor poștale sau a băncilor. Băcăuanii nu trimit nici scrisori și nu fac cine știe ce plăți. Majoritatea stau să ridice bani trimiși de cei plecați în străinătatea. Și ăsta e un semn, nu? La un moment dat, ca la un semnal, zona central a orașului începe să se agomereze. Ies băcăuanii blindați cu măști și cu mănuși, cu căricioare după ei, peisaj ce-mi adduce aminte de un videoclip în care ieșeau de prin toate cotloanele vârcolaci. M-am luminat dintrodată când am văzut că e trecut de ora 11.00. E intervalul pensionarilor care ies la cunpărături. Alții au ales să stea pe bancă în Piața Tricolorului, scăldați în raze de soare. Să nu aibă problem cu autoritățile au lîngă ei câte un câine. Aceiași situație am remarcat-o și printre blocuri.
Cu animalul pe afară
Chiar dacă au existat bancuri, cică e adevărat: sunt foarte mulți cei care își împrumută animalele de companie pentru a avea bilet de ieșire. Bietele animale. N-au visat în viața lor că vor fi scoase afara din jumătate în jumătate de oră. Aglomerație și în zona hipermarhetului de la insula. Iar pe faleza de pe marginea Bistriței niște tineri alergau de zor. După ținute ai spune că sunt sportive de performanță. În realitate, cine știe? Pe lângă ei câțiva puști pedalează pe biciclete. Insula e plină de verdeață și așteaptă să fie data în folosință. Când? Cui? Sunt deocamdată întrebări fără răspuns. Cea mai aglomerată zonă a orașului era de departe la Orizont. Nu găsesc nici o explicație. Dar peisajul ne amintește de normalitate și asta ne place.
Dacă nu e rebus, atunci integrame
La gară, câțiva oameni așteaptă pe peron. Deci un tren trebuie să apară. Pei ci, pe colo, mai apare câte un individ care se vede limpede că nici nu pleacă, nici nu vine. Își fac veacul pe acolo. Cine să-i întrebe de sănătare? Revin în centru și mă opresc la o tarabă de ziare. Nu mai merg vânzările ca altă data. Și totuși…apare o doamnă, scoate 3 lei și ia un ziar. Apoi un domn. Vrea o anume publicație dar s-a terminat. Cumpără alt ziar și pleacă promițând că vine și mâine. Se apropie și o bătânică, supărată din cale afară. Zice că e abonată la Rebus de mai bine de 30 de ani și acum i-au trimis scrisoare prin care o anunță că din pricina vremurilor revista nu mai apare pe piață. Așa că s-a mulțumit cu niște integrame.
Nu lipsesc nici conspirațiile
Cu toate astea, toată lumea vorbește de coronavirus. Fiecare citește pe unde apucă și își dă cu părerea. „Ne pun bogătașii lumii răbdarea la încercare”, spune un bărbat trecut bine de prima tinerețe. „Nuu…vor să facă vaccinuri cu cipiuri și nu știu cum să ni le bage pe gât”, îi răspunde altul. Sigur, discuțiile sunt savuroase, dar nu cred că e locul pentru ele, acum, aici. Și un ultim punct de observare. La corturile de triaj de la Spital e liniște și pace. Din când în când apare câte un…posibil pacient. Parcarea din fața corturilor de triaj e aproape gata. Oamenii de la SSP lucrează ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Așa cum am mai zis-o, totul merge mai departe!
