Foaierul Casei de Cultură din Buhuși a fost arhiplin joi, 19 decembrie, înainte de începerea Spectacolului de Crăciun, în pași de dans, al Școlii de Dans Adamas din localitate. Cu puțin timp înainte de start, publicul a intrat în sala de spectacol pregătită în atmosferă de sărbătoare. În culise, cei peste 80 de dansatori ce urmau să evolueze în spectacol erau copleșiți de emoții. „O fi venit diriga?”, întreabă o puștoaică pe prietena ei și colegă de grupă la „dansuri”. „Am văzut-o în rândul trei pe lateral. Uite acolo în stânga”, îi arată prietena cu degetul pe după cortină. Copiii mai mici se zbenguie și sunt încântați de aranjamentele luminoase de pe scenă. Cei mai mari își iau treaba în serios și realizează cât e de important pentru ei să iasă totul bine. Chiar dacă au mult de dansat, se implică și în organizare. În rest, nebunie, ca în culise: forfotă, ținute, aranjat de coafuri și machiaje… Ce dacă sunt copii? Nu trebuie să fie „profi”? Că doar asta le-au cerut instructorii.
A sosit momentul mult așteptat. Lumini colorate și muzică. Puștii încep programul de dans. Vals, latino, street dance… Emoțiile s-au mai risipit și dansatorii, plini de încredere, evoluează dezinvolt și primesc valuri de aplauze. Din public se aud încurajări. Cele mai multe vin de la alți copii, prieteni, rude sau colegi de școală. Dacă privești cu atenție, realizezi că acest eveniment, organizat doar cu resurse locale, este limpede o relizare ce le aparține. Lor și a viitorului orașului lor. Acești copii demonstrează că vor și pot. Între timp, acest aspect a fost subliniat și de câțiva invitați, oficialități locale, care au participat ca spectatori la această reprezentație. Pe nesimțite a sosit momentul premierilor.
E greu de descris fericirea întipărită pe chipul copiilor cu medalii strălucitoare la gât. Din toate părțile, blitzurile se descarcă cu generozitate. Într-o zonă amenajată lângă scenă tronează o mare de cadouri. Copiii și le-au făcut singuri în jocul din ce în ce mai popular de „Secret Santa”. O mare de copii fericiți. Un tablou greu de găsit în zilele noastre. Iar din atâția copii, surprinzător, găsim tot atâtea povești. Din păcate nu e momentul să dezvăluim atât de multe din viața lor. Dar, doar ca o remarcă, mulți dintre acești copii sunt născuți prin alte țări. „M-am născut în Italia și am stat acolo 6 ani. Cel mai mult acolo mi-a plăcut civilizația oamenilor. Când am venit în România credeam că va fi la fel. Dar am rămas surprinsă când am văzut căruțe și vaci pe stradă. Mi-e dor de mâncarea italiană și mai ales de o prietenă, Francesca. Eu zic că e mai bine în Italia deoarece orașele de acolo sunt mai evoluate. Cred că acolo, era mai ușor la școală. Materia de aici de clasa a V-a se face acolo în clasa a VI-a. Și mai pot spune că la școală, în Italia, primeam și masa…”, a povestit pe scurt Sofia Gal, elevă în clasa a VI-a. O poveste sinceră, în doar câteva cuvinte, din care ne dăm seama pe unde suntem. Iar povești de genul acesta sunt nenumărate în rândul copiilor din Buhuși. Totuși, să nu tragem concluzii pripite și să le interpretăm cum vrem noi. Mai bine să ne focusăm pe sărbători și să ne dorim să fie bine. Pentru toată lumea!
