Dacă pe Juncker durerile de la sciatică l-au făcut să-și piardă echilibrul la Summitul NATO, va dați seama ce dureri îngrozitoare avea Boris Elțîn? O lume întreagă a văzut că persoana care ar trebui să fie cel mai puternic om al Uniunii Europene are crize de veselie subită, bate pași de defilare, pălmuiește liderii politici sau își pierde echilibrul.
Pentru că astfel de lucruri nu s-au întâmplat numai la Summitul NATO, există înregistrări video cu Juncker și de la alte evenimente.
Doar că, de data această a fost prea evident și serviciul de presă a fost nevoit să iasă cu această explicație de doi bani. A fost beat Juncker? Nu știm, dar putem să ne dăm cu părerea, că doar încă mai este voie. În mod surprinzător, însă, am observat o atitudine ciudată a unor conaționali.
Probabil, faptul că-și iau lumina de la Bruxelles, precum alții și-o luau odinioară de la Moscova, i-a determinat să sară în apărarea lui Juncker și să-i amenințe pe cei care făceau mișto de criza sa de sciatica cu “procese de defăimare”.
Este o atitudine extrem de ciudată și, totodată, surprinzătoare în contextul în care zonele sociale din care face parte această categorie de cenzori folosesc termeni mult mai duri pentru a-și desemna inamicii politici. Ca de obicei, dubla măsură este folosită cu mare succes. Dincolo, însă, de acest aspect, rămâne misterul bolii de care suferă președintele Comisiei Europene, practic, șeful guvernului UE.
Poate este cazul să recitim niște cărți. Un început bun ar fi “Acești bolnavi care ne guvernează”, de Pierre Accoce și Dr. Pierre Rentchwick, o carte care a făcut vâlvă înainte de 1989 pentru că a demonstrat că liderii importanți ai lumii au suferit de câte o boală care le-a marcat activitatea și, în consecință, politica pe care au dus-o.
Boala de care suferă domnul Jean-Claude Juncker – că o fi alcoolism, că o fi sciatică – are consecințe asupra acțiunilor sale și, prin urmare, asupra acțiunilor Comisiei Europene și a UE.
Pentru că, de exemplu, chiar nu am chef să-mi spună un alcoolic ce am și ce n-am voie să fac.
