Multă lume e de părere că PSD trebuie să părăsească guvernarea, că în locul său trebuie să vină altcineva și că, în general, n-ar fi rău să fie bine. PSD are în spate o istorie plină de excese politice, nimeni nu poate nega acest lucru. Uneori s-a luptat cu el însuși, și-a mazilit propriii oameni, a pactizat cu Diavolul pentru a ajunge sau a se menține la Putere, a mai dat și legi cu dedicație, și așa mai departe. A promis multe în campanie și nu prea s-a ținut de cuvânt, n-a corectat, de exemplu, Codul Muncii. Ok, per ansamblu, să spunem că PSD pleacă. Ce punem în loc?
PNL? USR? PMP? Pentru că dacă PSD e varză creată, celelalte partide nu sunt nici măcar în stadiul de răsad de varză. Liberalii, îngenunchiați de politicianii veniți dinspre PDL, nu au nici program și nici habar despre ceea ce vor. Singura idee cu care au venit în ultima vreme a fost scăderea salariului minim înapoi la 1000 de lei. USR e un circ vesel care, după ce și-a executat liderul fondator, se învârte în cerc că o găina beată. PMP mai are o suflare și dacă nu ar fi fost Traian Băsescu, ar fi sfârșit de mult la azilul istoriei politicii alături de PNȚCD, PNG, PRM și alte astfel de experimente eșuate.
Poate fi combătut și înlocuit PSD? Cu siguranță! Dar de către un partid serios, cu doctrină, cu cadre bine pregătite și cu o aplecare către populația aflată în suferință. Că dacă veți continuă să-i scuipați pe săraci, pe știrbi, pe infirmi, dacă veți milita în continuare pentru eutanasierea categoriilor defavorizate, nu veți câștigă voturi, dimpotrivă!
Sau, putem să nu punem nimic în loc. Să împușcăm parlamentarii, după cum consideră că ar fi firesc o mulțime de tineri abia ieșiți de pe băncile școlii. E plin Facebookul de imagini în care un tip trage cu două arme automate într-o sala, explicația fiind scrisă cu litere mari: “Singura cale de a avea un Parlament curat”.
Dacă ăsta este spiritul vremurilor, asta se va întâmpla. Pentru că societatea dă semne că dorește o dictatură. A început să-i placă să fie scuipată în creștet încă de pe vremea mandatului prezidențial al lui Traian Băsescu. Societatea confundă beția puterii cu mână de fier și cultul personalității cu admirația.
E un început pentru toate. Pentru nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale, de exemplu. Culmea este că partide care se consideră democrate se declara de acord. Cum naiba să nu fie, dacă în România legea e respectată doar când le este favorabilă. Totuși, vă rog eu din suflet, dacă tot vreți să fiți conduși de un dictator, căutați unul mai de Doamne-ajută! Că Iohannis nu se califică decât, cel mult, la gradul de clovn. Cu șase case, ce-i drept, dar tot circar.
