In aceasta vara, s-au implinit 77 de ani de la nasterea regretatului Gheorghe Chiper, vreme de deceni dascal la Universitatea Bacau. Modest, profesorul era mai putin preocupat de viata terestra cat mai ales de… absolut.
Nascut in miez de vara, pe meleaguri bacauane, profesorul Gheorghe Chiper a incercat inca din copilarie sa patrunda tainele filozofiei, intreaga viata aspirand catre desavarsirea spirituala, fiind mereu insetat de absolut. In viata sa, absolutul a fost forta stimulatoare ce i-a indemnat mereu spiritul catre inaltarea spre nelimitat. Asa dupa cum citim in cartea sa aHermeneutica absolutului” publicata in anul 2005 la Editura Paideia-Bucuresti, viata i-a fost caracterizata prin arefuzul limitelor”, strabatand necontenit calea spre absolut. aA trait mereu in lumea esentelor si in orice actiune a sa, atat ca profesor cat si ca scriitor a dat tot ce a fost mai bun in el. Ca lector universitar si-a dedicat studentilor timpul si fiinta sa, daruindu-le atat cunostinte vaste cat si lectii de omenie, prin insasi modelul vietii sale, marcata de cinste si omenie duse la extrem. A fost adeptul unor principii morale puternice, fara de care o personalitate, oricat ar fi de renumita – este incompleta. In afara de roadele eruditiei sale, pe care le-a transmis intru-un mod accesibil, ne-a invatat pe toti care l-am cunoscut, cat de important este sa fii om”, spune fiica sa, Iuliana Chiper. Pornind de la cuvintele unui imn celebru aDumnezeu este adevar, adevarul este evlavie, evlavia este frumusete”, mentionam ca o alta preocupare a vietii sale studiile de estetica.
Confom firii lui altruiste, a dorit sa impartaseasca si celorlalti din rezultatele cercetarilor sale, aceasta avand ca rezultat, cartea sa ce urmeaza a fi publicata: „”Esteticul exacerbat in vitros”, o pledoarie pentru cultivarea gustului estetic.
[ad#stire] Nu intamplator a fost preocupat atat de conceptul de absolut cat si de estetica, deoarece „”frumusul – dupa M. Dragomirescu – exista in absolut, fiind tot atat de universal, de obiectiv, de neschimbator si adevarat ca si adevarul”” (M Dragomirescu – introducere in stiinta literaturii cap. II, vol. aScrieri critice si estetice”, 1969).
G. Pop
