Înainte de 1990 și o vreme după această dată, bărbații erau convocați, periodic, la Centrul Militar Județean, pentru diferite probleme: o vizită medicală, o completare a actelor, uneori pentru concentrare, mai ales în cazul absolvenților de studii superioare, care erau și ofițeri în rezervă.
Vizitele la CMJ puteau, însă, ascunde surprize, după cum aflăm dintr-o publicație secretă a Securității din 1988.
Un cetățean, numit după indicativul “Georgescu” era suspectat de legături cu un serviciu de informații al unei țări străine. Securitatea a aflat de la un informator că, în timpul unor discuții oficiale, un străin, participant la întrunire, i-a cerut acestuia agenda telefonică și i-a notat un număr de telefon, indicându-i să sune la acel număr “în situații sensibile”.
Informatorul nu a putut vedea numărul, dar a reținut că fusese scris cu pastă verde pe coperta interioară. Încercarea Securității de a obține acel număr de telefon s-a soldat cu un eșec, “Georgescu” purta agenda peste tot și nu se despărțea niciodată de ea, nici când juca tenis.
Un alt informator, care a mers cu “Georgescu” într-o delegație le-a transmis ofițerilor de informații că persoană în cauza doarme cu o cărticică în buzunarul pijamalei. El a presupus că era o carte de rugăciuni, dar, se pare, că era vorba despre agenda buclucașă.
Ofițerii de Securitate împreună cu cei de la Contrainformatiile militare concep o schemă pentru a pune mâna pe numărul de telefon. “Georgescu”, ofițer în rezervă, este convocat pentru o vizită medicală la Centrul Militar Județean, alături de alți rezerviști.
Între aceștia este introdus și un ofițer de Securitate dintr-o altă localitate, deci, necunoscut pentru “obiectiv”. La vizita medicală se intra dezbrăcat complet și doar câte o singură persoană; cei care terminau examinarea erau liberi să plece. “Georgescu” este programat penultimul și, în vreme ce era examinat în cabinet, pe hol, ofițerul de Securitate îi cotrobaia prin buzunare după agendă.
Numărul de telefon cu pix verde a fost descoperit și copiat. Ulterior, în urma verificărilor, s-a constatat că telefonul era al unei ambasade occidentale.
Numele persoanei de contact fusese acoperit cu tuș negru, însă avea să se stabilească, pe baza numărului de interior, că aparținea unui ofițer de informații.
