Arbitrul bacauan Emil Voicu a condus ireprosabil doua meciuri de Liga l la care figura, initial, doar ca rezerva
N-aduce anul…
In decurs de numai cinci zile a avut de doua ori noroc. Si, ce e mai important- o spune chiar el- nu a avut ghinion. Suna ciudat? Desigur. Dar la fel de ciudat e si faptul ca, timp de un an si jumatate, cât a trecut de la debutul sau ca arbitru in primul esalon, bacauanul Emil Voicu nu a mai condus niciun meci in Liga lu’ Mitica. A fost nevoie de un dublu noroc, pentru ca in mai putin de o saptamâna Voicu sa arbitreze FC Vaslui- U Cluj si Branesti- Steaua, iar lumea sa descopere un "central" de viitor.
Ce-aduce ceasul
Mai intâi a fost episodul Vaslui. Frig rau; cât sa inghete pietrele si sa cedeze muschii lui Augustus Constantin. Vâlceanul a iesit de pe teren in minutul 50, iar rezerva sa, Emil Voicu a intrat in joc si in prim-planul stirilor sportive. "Unii cred ca arbitrul de rezerva se multumeste sa arate minutele de prelungire si sa tina sub supraveghere bancile de rezerve. Nu-i asa. Eu eram foarte concentrat la meci, asa ca n-am avut probleme de adaptare", a precizat Voicu, pentru care problemele au inceput dupa partida. N-a inchis un ochi toata noaptea; de bucurie.
FIFA la orizont
La Branesti-Steaua, statutul de rezerva a lui Emil a durat si mai putin. In preziua meciului, a aflat ca il va inlocui pe Robert Dumitru, care, la rândul sau, urma sa ia locul lui Tudor la Rapid-Dinamo. "M-am rugat doar sa nu am ghinion. Parca ma si speria putin sirul acesta de intâmplari favorbile", a spus arbitrul bacauan, care a avut o prestatie ireprosabila, fiind felicitat si de observator. Ce urmeaza? Alt noroc? "Mai degraba multa munca. Obiectivul meu este ecusonul FIFA. De asta m-am si apucat de arbitraj", spune Emil Voicu, convins ca adevaratul noroc ti-l faci cu mâna ta. Eventual, cu fluierul.
