Armonia in care se dezvolta un copil si personalitatea sa depind in mare masura de mediul familial in care acesta traieste, dar si de implicarea ambilor parinti in viata lui. Intr-un secol in care nimic nu mai este la locul lui, certurile conjugale sunt la ordinea zilei. Parintii care au adus pe lume cea mai mare “comoara” pot deveni, inconstient, cei mai mari dusmani ai propriului copil.
Daca divortul este singura solutie salvatoare, atunci viata puiului de om se va schimba radical. Lipsa unui parinte din viata lui se transforma intr-un “handicap”. Mediul in care traieste devine un haos general, in care nimic nu mai are sens. In cele mai multe cazuri cel care-l “paraseste” este tatal. Acesta fie uita copilul lasat in urma si pleaca spre alte orizonturi, fie vegheaza de la distanta si continua sa se implice in viata mostenitorului. In ambele cazuri, copilul se transforma in victima colaterala. Putini sunt parintii care incearca sa se inteleaga de dragul copilului, dupa divort. Neintelegerile imediat urmatoare il transforma pe cel mic intr-o “minge de tenis” servita dintr-o parte in alta. Relatia subreda cu partenerul din timpul casatoriei il poate face pe tata sa ramana un “parinte de weekend”. Acest statut al tatalui poate fi determinat si de mama celui mic, in cazul in care aceasta refuza sa mai medieze relatia dintre cei doi. Exista insa si cazuri frecvente in care tatal prefera o distantare nu doar fata de mama, ci si fata de copil, indiferent daca aceasta se straduieste sa-l implice pe tata in viata celui mic. Pentru a intelege mai bine aceasta situatie am gasit doi reprezentanti ai parintilor: o mama care-si creste singura baiatul, fie ca primeste sau nu ajutor din partea tatalui, iar de cealalta parte este un tata, care in urma divortului de sotie a continuat sa se implice activ in viata fiicei lui. Am decis ca identitatea lor sa ramana ascunsa, asa ca am numit cele doua personaje Ioana si Sorin.
O mama model
Ioana are un baietel de aproape cinci ani. Tatal a preferat sa se indeparteze, asa ca mama isi creste acum singura baietelul.
“Este foarte usor pentru mine sa-l cresc singura mai ales pentru ca-l iubesc, dar este si foarte greu atunci cand cel mic vrea sa joace fotbal si mama este cea care trebuie sa-i dea pasele. In momentul in care asteapta sa vina tata acasa si el nu vine, sau cand asteapta sa-l sune si el nu suna, copilul vine si spune: «Tata m-a mintit! Tata nu are cuvant!». Acestea sunt cele mai grele momente. Copilului ii lipseste foarte mult tatal si isi doreste sa-l vada, mai ales de cand era mic si a constientizat ca are un tata. Dupa ce trec anii si copilul vede ca parintele nu-si respecta cuvantul dat, in final abandoneaza ideea si incepe sa devina oarecum indiferent. Eu nu am o relatie rea cu tatal. Nu suntem certati, doar ca lipseste. Eu niciodata nu am incercat sa-l indepartez pe copil de tatal lui. Dimpotriva! Dorinta copilului de a-l vedea pe tatal lui se datoreaza faptului ca permanent i-am vorbit de el. I-am creat cultul pentru tatal sau, desi poate acesta nu merita. Ceea ce face tatal cu aceasta bogatie pe care a primit-o, respectiv dragostea pe care i-o poarta copilul, ramane la latitudinea lui”, ne-a povestit Ioana.
A ramas un tata exemplar
Sorin a devenit tata de weekend dupa divortul prin care a trecut, fiica sa ramanand cu mama. Evenimentul s-a petrecut cand fata era deja la o varsta in care unii considera ca acceptul vine mult mai usor din partea copilului. Uneori dimpotriva. La varsta adolescentei ti-e mult mai usor sa intelegi ce urmeaza sa se intample asa ca socul despartirii este mai mare. Pentru Sorin, divortul nu l-a impiedicat sa fie un pion important in viata fiicei lui. “Nu mi se pare mai greu sa fii un tata de weekend decat un tata de toate zilele, pentru ca grija fata de copil functioneaza permanent, nu doar duminica. Desi a fost un soc dureros despartirea noastra, a ramas o relatie civilizata, iar dragostea de copil poate ca a crescut. In timpul liceului ne vedeam saptamanal, iar acum ca este la facultate vorbim zilnic la telefon. Ne intelegem bine si incerc sa-i ofer tot suportul necesar. Ma multumesc sa-i fiu un prieten sincer si intelegator. Nu m-a acuzat niciodata pentru faptul ca am plecat. A inteles, s-a acomodat si cu intelepciune si detasare culege de la doua «oi», nu doar de la una. Este de dorit sa fie o relatie civilizata intre cei doi parinti pentru ca raman in urma ani buni de trai si chiar daca «derapajele» sunt inevitabile este bine sa ne amintim ce a fost frumos”, a povestit Sorin.
Psihologii recomanda parintilor sa nu-si neglijeze copiii indiferent de relatia pe care o au cei doi adulti. “Copilul este un barometru al echilibrului familial. Orice lipsa se rasfrange in dezvoltarea personalitatii lui. Tatii trebuie sa faca diferentierea dintre iubirea care exista sau nu fata de sotie si iubirea care trebuie sa ramana permanenta pentru copil. Statutul de tata nu-l pierzi niciodata!”, a declarat Anca Stamatache, psiholog. Tati care dispar din viata copilului fac asta “probabil pentru ca aceeasi eticheta pusa pe casatorie o pun si pe relatia cu copilul. Un divort apare ca si un divort de propriul copil”. Lipsa unui parinte, respectiv a tatalui, poate determina aparitia unor schimbari in comportamentul copilului, de la timiditate excesiva, pana la agresivitate.
