De 10 ani cresc singuri, ingrijindu-se unul pe altul. Au asteptat sa se intoarca mama din Italia, sa se impace cu tata si sa fie o familie mare si fericita. Sperantele s-au spulberat. De doi ani nu mai stiu nimic de fiinta care le-a dat viata. A disparut dupa ce a cunoscut in Peninsula un albanez. Tatal i-a parasit si nu le trimite niciun leu. Copiii risca sa fie aruncati in strada din apartamentul social in care au crescut.
In apartamentul cat o cutie de chibrituri au mai ramas putine lucruri: doua paturi, o masuta, aragazul si chiuveta. Locatarii, trei frati, se asteapta sa fie evacuati in orice clipa. Nu au mai platit chiria la primarie de doi ani, iar la intretinere s-a adunat o datorie de 12.000 de lei. In urma cu 10 ani, erau o familie: mama, tata si patru copii. Greutatile i-au dezbinat. Mama a plecat in Italia, la munca, tata a apucat-o pe cai gresite. Vladut nu are nici 18 ani. Pare matur si povesteste drama sa si a fratilor sai de parca ar vorbi despre straini. „Cand a plecat mama, am ramas cu tata. Mama i-a trimis bani sa cumpere apartamentul, dar el a cheltuit tot, a umblat cu femei. Mama a aflat si acum trei ani a venit in tara. S-au despartit. Ea a plecat inapoi. La putin timp, a plecat si tata in Italia. Nu ne trimite niciodata bani.”
Ultimele zile in apartamentula in care au crescut
Mezinul avea doi ani cand mama a plecat in Italia. Acum are 12 si este ocrotit intr-un centru. Si ceilalti frati ai lui, doi baieti si o fata, au fost in sistemul de protectie a copilului. Nu s-au adaptat. S-au intors in locuinta sociala in carea le-au murit bunicii, in care a crescut si mama lor. Acum risca sa piarda apartamentul. Au primit deja somatie. Vor fi evacuati. Nu stiu unde vor dormi. Matusa, sora mamei, i-a mai ajutat, dar o duce si ea rau. S-a mutat la tara, unde ingrijeste o batrana. In bucataria goala nu se vede nici macar o coaja de paine. Peretii sunt goi, covoarele s-au ros. Doar geamurile termopan si perdelele pastreaza aparentele pentru vecini. Copiii au ajuns in voia sortii. Luna de luna au asteptat un semnal de la mama. De doi ani nu i-au auzit glasul.Ce se va intampla cu ei? Vladut priveste pe geam si tace. Pare pregatit pentru orice lovitura. Dupa ce ai cunoscut singuratatea, dorul, furia sia foamea, ce te mai poate atinge?
aPur si simplu vor acasa!”
[ad#stire] Trei dintre frati au beneficiat de o masura de protectie, fiind ocrotiti in „Centrul Lalelelor” – Asociatia Betania. Baietii mai mari, care nu au reusit sa se acomodeze si aveau probleme de comportament, au fost preluati de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Bacau. La Centrul Rezidential „Henri Coanda”, „li s-a intocmit un program de acomodare si li s-a desemnat o persoana de referinta, dar nu au dat semne ca se adapteaza”, arata Alina Iftode, purtator de cuvant al DGASPC Bacau. Probabil ca au suferit foarte mult din cauza despartirii de mama si nu suportau nici acum ideea de a sta printre straini. „Nu s-au apropiat de niciun alt beneficiar. Refuzau sa manance, cereau foarte des bilet de invoire si sustineau ca mananca la matusa lor. Pur si simplu, voiau acasa!” Pe baza solicitarii si a semnaturii matusii, adolescentii au parasit centrul, dar sunt monitorizati de DGASPC. Asistentii sociali sustin ca mai au, inca, dificultati de adaptare, dar afrecventeaza scoala si au situatia incheiata pe semestrul I.”
Doina Mincu, Silvia Patrascanu
