O garsoniera curata si draguta intr-un imobil invadat de gandaci, cu WC-ul in capatul coridorului si bucatarie comuna, in care se gateste la resouri. Aici, in blocul de nefamilisti din Moinesti, au locuit Gabriela si Iulian. Cand fetita lor, Roxana, venea de la scoala, strabatea repede holul intunecat, grabita sa scape de imaginea dezolanta a mizeriei si saraciei. aEram insarcinata cu Alex si m-am dus la domnul primar ca sa-l rog sa ne ajute, spune Gabi. Asa am ajuns la Habitat for Humanity. Fara ei nu am fi avut nicio sansa. Toata viata am muncit, dar nu am reusit sa ne cumparam o casa a noastra. Pentru noi e ca un vis”. Sotii Petecuta au lucrat pe santier, alaturi de alti voluntari, pana cand casa a fost gata. aEra insarcinata in luna a VII-a si o trimiteam acasa, dar ea nu voia sa plece”, afirma directorul aHabitat” Comanesti. Acum, Gabi are o locuinta pe doua nivele, cu trei camere si scara interioara de lemn. aDin cauza resourilor, se facea ascurta si imi faceam lectiile la lumanare”, spune Roxana, 14 ani. Acum are camera ei, luminoasa si cocheta, ca adin reviste”. aM-au vizitat colegele si le-a placut foarte mult”, marturiseste, fericita, fetita. Intram alaturi, la Mihaela Haliciu. Sunt acasa si cei doi copii: Andrei, 12 ani, si Maria, de 6. Baia albastra, bucataria moderna, canapeaua eleganta pot face invidios pe oricine. Viata Mihaelei a fost un sir de nenorociri: boala baietelului, depistat cu hipoacuzie, apoi cu diabet, incendiul care le-a devastat casa, mutarea in chirie, greutatile financiare… Acum e mai bine: aMultumesc celor de la aHabitata, ii multumesc domnuluia Pascal, primariei, ii multumesc lui Dumnezeu, nici nu stiu cui sa-i mai multumesc ca avem casa noastra”, spune, emotionata, Mihaela. In fata casei, sotii Haliciu si-au amenajat o terasa, unde stau seara, in clipele de ragaz. De altfel, fiecare familie are o mica gradina de flori, gazon, o alee, iar la ferestre, muscate si petunii. aCine nu si-ar dori asa ceva?” intreaba, retoric, Mihaela.
Nu au ales Hawaii, ci Romania
In Lucacesti, Habitat for Humanity Comanesti a deschis un nou santier: trei vile cu structura metalica si fundatie de beton vor fi acasa buna” a altor 12 familii. aSe apropie de modelul de casa pasiva, cu pierderi energetice zero”, sustine Andrei Chirila, manager constructii. O casa e la rosu, alta, la schelet si a treia, la fundatie. aLucram cu 12 voluntari din Marea Britanie si cu beneficiarii caselor, explica Gabriel Pascal, director. Ca sa fie inclusa in proiectul aCasa Bunaa, o familie trebuie sa aiba nevoie, sa aiba venituri si sa vrea sa faca 1500 de ore de voluntariat. Pot fi ajutati de rude si prieteni. Noi nu construim doar case, ci si comunitati”. Beneficiarii platesc doar materialele: 23.000 de dolari in 20 de ani, in rate, fara dobanda. Englezii vin sa ajute, pe banii lor, in fiecare vacanta. aSunt implicat in proiect de 6 ani si am lucrat in Africa, Asia, America de Sud, iar de doi ani, in Romania”, spune Barry. aNoi raspundem unei nevoi acute, cea de locuinte, dar misiunea noastra nu se incheie aici, afirma Jan.
[ad#stire] Ducem povestea mai departe. Astfel, si cei de acasa participa la proiect. Unii fac prajiturele si le vand in fata bisericii, altii organizeaza evenimente si strang fonduri”. Britanicii spun ca aici, pe santier, lucrand alaturi de ei, au sansa de a-i intelege mult mai bine pe oameni decat venind in Romania ca turisti. Voluntariatul e ao misiune”, aceea de a-si ajuta semenii, si un stil de viata sanatos, moral si fizic. aE foarte important ceea ce facem, spune Jan, la despartire. E mult mai folositor sa intinzi o mana semenilor tai decat sa-i impingi in prapastie”.
Silvia Patrascanu
