OpiniiEditorial2022, puțin luat de guler

2022, puțin luat de guler

Setează Deșteptarea ca sursă preferată pe Google News

  Împărțim cu voluptate Timpul în felii, de parcă ar fi un tort al bucuriei. După fiecare felie servită, de la o vreme, gândurile încep să ți se armonizeze cu sentimentul de frustrare ionescian: ,,Înainte, sculându-mă în fiecare dimineață, spuneam: slavă lui Dumnezeu care mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o. Ce-a făcut Dumnezeu din toți copiii și vitele pe care i le-a luat lui Iov?”…

  Sărbătorim Timpul de parcă ar fi prietenul nostru cel mai bun, nu ticălosul nostru de serviciu. Suntem cu el într-o curioasă relație sclav-stăpân. Îl fardăm cu tot felul de vorbe mieroase, doldora de neadevăruri, chiar și-n proverbe (,,Timpul vindecă orice rană”), deși, mai ales de la Shakespeare încoace știm că este ,,un monstru gigantesc de nerecunoştinţe”. Până și Dumnezeu s-a născut bătrân, ,,grație” nerecunoștinței lui. Cronos, cel care și-a devorat chiar și fiii, ucide, cu doctrină și timpul nostru personal, ca și cum n-ar ști că-și sugrumă o parte din ființa lui…

  În pragul lui 2022, vă propun, în loc de clasice gânduri leșinate, optimist-desuete, un minunat/ realist poem sorescian:

,,Mie mi s-a omorât timpul,/ Onorată instanţă.// Când mă întorceam eu voluntar/
Din război,/ Am băgat de seamă/ Că timpului meu îi fuseseră amputate/
Inima, gura şi fruntea.// Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace,/ L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou/ O mulţime de lucruri/
Care nu-l interesau.// Apoi au început să experimenteze pe el/ Fel de fel de otrăvuri -/ Tristeţe, necazuri -/ Parcă aşa le zicea.// Lovitura de graţie i-a fost dată în cap/ Cu o bucată de destin/ De esenţă tare.// Iertaţi-mi expresia,/ Dar asta n-a fost viaţă!/ De atunci, iată, am pierdut şi jumătate din moarte/ Aşteptându-mi rândul la coadă,/
Ca să v-aduc la cunoştinţă pricina mea, /Aici,/ La judecata de apoi”.

 

 

 

 

spot_img
spot_img