S-a născut la 22 august 1917 în localitatea Mărgineni, azi comună suburbană a Bacăului. Primele clase le-a urmat în satul natal, iar pe cele liceale, la „Ferdinand I”. Aici a debutat în 1935, cu un studiu despre „ideologia eminesciană”, tipărit în revista „Năzuinţi”, scoasă de el şi încă doi colegi, îndrumaţi de profesorul Ioan Alecu.
A absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi, remarcat fiind de George Călinescu, al cărui strălucit discipol va deveni. Sub îndrumarea lui va susţine doctoratul (cu o teză despre opera lui Garabet Ibrăileanu), după care va urca toate treptele ierarhiei universitare. A predat literatura română la facultăţile de profil din Bucureşti şi Craiova.
A scris articole, studii şi cărţi de critică şi istorie literară, cu precădere despre literatura română veche. În 1982 a reeditat „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, de G. Călinescu. Ne-a lăsat câteva monografii, între care „Surâzătorul Alecsandri” (1991), cu puncte de vedere opuse faţă de mentorul său: „Poetul însuşi s-a născut, după mitrică, la 14 iunie 1818” (p. 6), iar „locul de naştere al lui Vasile Alecsandri e oraşul Bacău” (p. 7). Cunoscut ca istoricul literar „care ştie tot”, Alexandru Piru a fundamentat în literatura română modelul de seriozitate a studiului şi de asociere a detaliilor în perspectiva întregului.
Astăzi, la ora 12,30, în Sala de conferinţe a Bibliotecii Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, filiala locală a Uniunii Scriitorilor din România, revistele „Ateneu” şi „Plumb” şi Societatea Cultural-Știinţifică „Vasile Alecsandri” Bacău (organizator) vor celebra centenarul naşterii unuia dintre „cei mai credibili istorici literari români”. Vom auzi vocea lui Al. Piru dintr-un interviu pe care am avut privilegiul să-l obţin în 1981, vorbind despre Tudor Arghezi.
