Gelu Velisar, profesor pensionar de limba româna, publica la, Rovimed Publishers (2015), ,,Memorii”, o cronica de familie in care putem decripta interesante accente sociologice ale unui timp istoric ale carui radacini se afla, prin Fundenii Secuienilor, acolo unde au trait cândva si rude ale lui Mihai Eminescu.
,,Safta Velisar, zice prefatatorul Grigore Codrescu, sora cu Raluca Eminovici-mama Poetului, era sotia unuia din stramosii lui Gelu Velisar (…) Asa se face ca vara primara a lui Eminescu, Xenia Velisar, ii scria fratelui Nicolae Velisar o lunga epistola despre viata sa la manastire”. Radacinile arborelui genealogic al familiei Velisar nu sunt innobilate doar de aceasta inrudire fericita, ci si de faptul ca unii dintre velisarieni au ocupat importante functii in marele dregatorii. Pe la 1780, de pilda, un Velisar era in Consiliul de Judecata la Curtea Domneasca, in vremea domniei unui Sturza.
,,Enigmaticul domn Velisar Constantin” (tatal autorului, n.n., I.F.) ,,Un nou inceput”, ,,Incertitudini”, ,,Sfârsitul plin de enigme”, ,,Amintiri din scoala primara”, „O zi de munca in familia Velisar-vara”, ,,O zi de iarna in familia Velisar”, ,,Marturii iconografice”, sunt capitole ale cartii care vizeaza nu numai istoria unei familii, ci si un emotionant poem-remember: ,,Amintirea locurilor natale si a stramosilor este o adevarata religie. Fara amintiri nu ai trecut, fara trecut nu ai identitate, esti ca un pom fara radacini. In memoria fiecaruia trebuie sa existe un loc pe care sa-l poti numi «acasa»” (Gelu Velisar). Cartea pare a fi asezata fericit sub auspiciile unui gând al lui Rivarol: ,,Cea mai mare iluzie a omului este ca timpul trece”. De fapt, trecem noi… Iar Gelu Velisar ne spune ca trecerea a lor sai prin imperiul lui Cronos a lasat/lasa mereu urme frumoase…
Daca veti citi aceasta carte, veti intelege ca velisarienii, cu multi condeieri contemporani in familie, au un asemenea loc minunat. Intr-o lucrare viitoare, ar putea fi aprofundata, prin rascolirea cu râvna a arhivelor, existenta acelei ,,aripi” Eminovici in viata Secuienilor, in istoria familiei Velisar. Ar avea un profit si istoria literara. Si – de ce nu? – n-ar strica nici rasfoirea mai atenta a arhivelor de pe la curtile domnesti…
