Strugurii din noua productie intra timid pe pietele bacauane

0


Profitând de vara extrem de calduroasa, fermierii au inceput, de vreo doua saptamâni, sa culeaga strugurii care s-au copt si sa-i vânda orasenilor pofticiosi. Pe tarabele din piete sunt etalate mai multe soiuri de struguri care ii inlocuiesc pe cei deja scofâlcitii „veri” din Grecia sau alte tari mai sudice, pastrati de anul trecut prin depozitele de frig ale angrosistilor.

Pe tarabe, cel mai mult gasesti Ceasla la 2 pâna la 3,5 lei kilogramul, in functie de calitate. Asta, dupa ce preturile oarecum prohibitive de 4-6 lei, de la inceput, au alungat clientii. Majoritatea marfii provine din podgoriile din Vrancea, fiind relativ apropiate de Bacau, dar comerciantii au adus si struguri de la Panciu sau Buzau. Cu putin noroc, mai prinzi, insa numai daca vii mai de dimineata, struguri din soiul „Regina viilor”, apropiat – spun cunoscatorii – de Muscatul de Hamburg. Altfel, te multumesti cu negrii de „Cardinalle”, la 6 lei kilogramul, sau Tamâioasa româneasca – 5 lei kilogramul. Ionel Vârtea, de 25 de ani, e din Ardeoani, dar s-a „lipit” de niste fermieri din Vrancea care desfac marfa in Piata Sud.

Munceste la ei, pe tarla, la vremea recoltarii. L-am intâlnit, intr-una din zile, vânzând marfa „stapânilor” plecati la Vrancea, sa aduca prospaturi. „Sunt parti din vie care s-au copt mai repede, din cauza caniculei. Abia spre finalul lunii august se va incepe cu adevarat sa se recolteze strugurii. Pacat ca nu prea se cumpara, nici când e vremea pensiilor sau a salariilor. Nu are lumea bani”, crede tânarul.

Spre centrul pietei, unde isi desfac marfa doar comerciantii, la una dintre tarabe, un tânar isi ajuta familia sa vânda din marfa etalata. Imi spune ca are 21 de ani, a terminat liceul in Bacau, dar are gânduri serioase de plecare. „Pai, ce sa fac in România, daca am vândut doar 10 kilograme de struguri toata ziua?! Plec in Germania, in toamna, poate prind si Oktober Fest. Ca sofer pe o masina de curierat. 1.300 de euro pe luna. Oricum, e mai mult ca aici, dar destul de putin, pentru ca numai chiria costa undeva la 500 de euro. Merg la sigur, ca am un prieten acolo. Daca pleci la ghici, ajungi boschetar pe strazi”, imi marturiseste tânarul.

Alaturi, o alta comercianta reproseaza ca scriem numai minciuni, noi, ziaristii. O angajata de-a ei ma invita sa pozez marfa care s-a stricat si e depozitata intr-o ladita. Ii raspund ca nu am cum, pentru ca, nu-i asa, noi scriem doar minciuni. „E suparata ca nu se vinde marfa. Nu are lumea bani”, mai apuca sa-mi spuna angajata. Chiar si asa, doi vârstnici, Maria si Eugen, se opresc si cumpara un kil – doua de Ceasla de calitate I-a. „Anul trecut, erau 1,5 lei kilogramul. Dar, nici 3 lei nu e mult, la ce seceta a fost anul asta. O sa vada lumea la toamna sau la iarna. Noi facem cura prelungita cu legume si fructe, ca pensionarii”, imi spune doamna Maria.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ