În Duminica a șaptea după Rusalii , Sfânta Evanghelie rânduită spre citire la Sf. Liturghie ne prezintă vindecarea minunată a doi orbi și a unui om mut din ținutul Capernaumului asupra cărora se revărsase de data aceasta iubirea Domnului Hristos (Ioan IX,27-35 și XVII,1-13). În chip providențial tot în această zi Biserica noastră face pomenirea celui ce este numit ”doctor fara de arginți”-Sf.Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, cel care întreaga viață și-a dedicat-o tămăduirii trupești și sufletești a semenilor săi fără a primi nimic în schimb, afară de dragostea și plata de la Mântuitorul Hristos.
Pomenit în fiecare an pe 27 iulie, Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti și iubiti sfinți ai Bisericii lui Hristos. Este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor și creștin următor lui Hristos. Sf. Pantelimon s-a născut la Nicomidia din părinții Eustorgios- senator pagân și Evula, o creștină; aceștia i-au dat numele de Pantoleon. Încredințat spre educatie lui Eufrosin- medic de renume, el ajunse după puțină vreme la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale într-atât încât împăratul Maximian, care îi remarcase calitățile, intenționa să îl ia la palat ca medic particular. Credința în Hristos o primește de la Sf. Ermolae (+290) pe care îl cercetează adeseori. Pe când poposea la Ermolae, acesta începu să-l învețe că numai Hristos este singurul doctor adevărat al sufletelor și al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort mușcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, chemă în ajutor numele lui Hristos și îndată copilul se ridică iar năpârca muri. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă “cel cu totul milostiv”. Multe vindecări făcea Pantelimon, boli incurabile și neputințe grele pierind în fața iubirii și credinței sale. Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit cât și prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale el și-a împărțit toată averea săracilor, iar celor pe care îivindeca de boli nu le cerea nimic drept plată, pentru aceasta atrăgându-și invidia celorlalți medici din Nicomidia.
Pentru că a îngrijit și tămăduit un creștin ce fusese torturat chiar din ordinul Împăratului, a fost denunțat și pentru că nu a vrut să se lepede de credința în Hristos este condamnat spre moarte prin decapitare. În momentul morții sale, din cer s-a auzit cuvântul: “Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon.” Soldații cărora li se dăduse ordin să ardă trupul Sfântului îl încredințară credincioșilor care îl îngropară cu pioșenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul și au plecat vestind tuturor cele întâmplate.
De atunci, Moaștele Sfântului Pantelimon care se află răspândite în toată lumea, nu au încetat să săvârșească vindecări minunate și să aducă Harul lui Hristos- singurul Doctor al sufletelor și trupurilor pentru toți cei care se apropie de El cu credință și dragoste.
Pr. Liviu Burlacu
Centrul ”Izvorul Tămăduirii”-Bacău
