Pare de necrezut, dar vestita Biserica “Precista” din Bacau a avut – pana in primul deceniu al secolului XX – doua turle! Iata povestea acestui stravechi lacas de cult. La 1900, ctitoria lui Alexandru Voievod arata jalnic: “Privita din partea de nord, are mai mult aspectul unei biserici parasite, din cauza caderii tencuielii si a multor culori, in care predomina negrul, iar in partea de sud, peretele fiind mai ferit de furtuni, e intr-o stare mai buna, iar in schimb plafonul de sub streasina e cazut, din cauza acoperisului stramt, in curand se va resimti din cauza ploilor si bolta bisericii, oricat de rezistenta ar fi. Pe peretii interiori, aproape nu se mai distinge chipul sfintilor, in multe parti sunt imposibil de reconstituit picturile sa, daca se va lasa asa, nu se va mai cunoaste nimic din ce a fost. O infatisare nu tocmai placuta ii da bisericii si gardul ce imprejmuieste curtea, caci e putrd si in multe parti cazut”.
Cum de a cazut acesta vestita constructie voievodala?
Dupa cum se stie, biserica a fost tarnosita la 1 ianuarie 1491. Pisania daltuita in piatra glasuieste: “Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, bine cinstitorul si de Hristos iubitorul Alexandru Voievod a zidit acest hram intru numele Adormirii Precistei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei si s-a savarsit in anul 6999, luna ianuarie 1” (traducere facuta de Nicolae Iorga –n.n.). Alexandru Voievod si tatal sau, marele Stefan Voievod, domnul Moldovei, au asistat la tarnosire. Dar de ce chiar la inceput de an? Majoritatea bisericilor ridicate de Stefan cel Mare se ridicau planificat, lucrarile demarand de obicei in luna mai si fiind finalizate in octombrie, timpul constructiei – foarte scurt pentru acea vreme – datorandu-se faptului ca Stefan stia sa mobilizeze forte importante intr-un singur punct. Sa ne amintim ca Cetatea Chiliei a fost ridicata in doar cateva saptamani, cu ajutorul a 800 de mesteri zidari si a peste 17.000 de ajutoare! Dar “precista” a fost terminate si tarnosita in plina iarna. Care sa fie explicatia? In primul rand, evenimentele vremii. Nori negri se rostogoleau asupra micii Tari a Moldovei. Polonezii, gata a interveni in treburile interne, turcii in expansiune, rusii in crestere, ungurii cu ochii atintiti, muntenii gata de compromisuri si ardelenii impinsi de la spate… Un singur gand il facea pe Stefan sa grabeasca totul si sa treaca peste orice traditie. Si acest gand era URGENTA.
Alexandru, vrednicul sau fiu, trebuia sa treaca urgent la reorganizarea si intarirea Tarii de Jos. Din nefericire, el va dispare prematur de pe scena tarii, chiar atunci cand tara isi punea mai mult ca niciodata speranta in el. Dupa moartea lui neasteptata, Curtile Domnesti de la Bacau scad, incet dar sigur, din importanta. Asa cum pe drept spune arhologul bacauan Alexandru Artimon, “din 1517 ele raman doar o amintire”. Ce se intampla, insa, cu Biserica “Precista”? La 1598, biserica functiona. Eremia Movila Voievod, desi foarte ocupat cu nenumaratele si incurcatele treburi ale domniei, gaseste timp si pentru restaurarea “Tetraevangheliarului de la Bacau”, care fusese daruit ctitoriei sale de la Bacau chiar de Alexandru Voievod, la slujba de tarnosire a bisericii: “Cu bunavointa Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, Io Alexandru Voevod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei, fiul marelui Stefan Voevod, a scris si a ferecat acest Tetraevangheliar bisericii sale care (este) in Bacau, casa preasfintei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea feciara Maria, cu mana mult pacatosului diacon Theodor, in zilele binecinstitorului si de Hristos iubitorului Stefan Voevod, in anul al 35-lea al domniei lui, in anul 6999 (1491-n.n.), luna aprilie 23”.
Cu siguranta, Tetraevangheliarul a fost scris si impodobit cu patru miniaturi (doua reproduceri se afla in catalogul Expozitiei din 1913, de la Moscova-n.n.), de catre diaconul Teodor Marisescul. De la “Trei Ierarhi” a ajuns, insa, si un panaghiar, comandat tot de Alexandru: “Io Alexandru Voevod, fiul lui Stefan Voevod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii moldovei, a facut acest panaghiar ca sa stea la biserica din Bacau”. Pe acesta era infatisata Inaltarea lui Iisus Hristos, iar inauntru “este sapat un tropar al acestuia”.
Trec anii, iar de Curtile de la Bacau si de biserica de aici nu se mai spune nimic. Nici Dimitrie Cantemir, care a trecut deseori prin Bacau, nu scrie nimic despre vechea ctitorie in celebra sa carte “Descrierea Moldovei”. Lasat in parasire, ansamblul de la “Precista” devine loc de aprovizionare cu piatra pentru targovetii bacauani. Din “curtile domnesti” vor ramane doar fundatiile si beciul. Centrul activitatii bacauane se muta spre zona actuala a Bisericii “Sf. Neculai” si catre actuala strada Bacovia. In 1821, “Precista” era in camp deschis si lumea mergea cu frica la biserica, de teama … lupilor!
La 29 iunie 1801, este pusa in biserica o icoana, pe care “am facut-o noi, Sandu Sturdza, impreuna cu sotia mea Soltana, pentru pomenirea noastra si pentru sufletul fiicei noastre Casandra”, iar un an mai tarziu, o alta icoana este adusa aici: “Aceasta sfanta icoana am ferecat-o eu Soltana pah cu banii din zestrea fiicei mele Casandra … si pentru aceasta am dat-o la sfanta manastire Precista la Bacau, ca sa ste in tinda bisericii unde este ingropata si Casandra si cine ar muta-o de acolo la alta biserica sau intr-alt loc sa fie blastamat de Sfanta “precista” si de trei sute si optusprezece Sfinti parinti”. Alte donatii de icoane vor fi facute apoi la 1833, 1840, 1850, 1864 …
Treptat, treptat, biserica revine in atentie, chiar daca, in 1894, avea doar 375 de enoriasi. Se gasesc, din fericire, si cativa donatori cu dare de mana, care intervin pentru renovarea bisericii. Primul dintre cei mai importanti donatori este “Nylos, fiu prea vestit al muzelor marete…”, care a primit “cu bucurie insarcinarea lucrarii, in luna august 1854” si care va pune ca pardoseala piatra patrata si deasupra caramida smaltuita, “cum fusese in vechime”, asa cum o va gasi si preotul Gheorghe Atanasiu in 1890, “cu caramizi smaltuite, asazate pe muche”, el adaugand podeaua de scanduri de stejar. Tot preotul Atanasiu plateste si zugravirea bisericii. Printre binefacatori se numara si arhimandritul Veniamin, care “face imbunatatiri radicale”, printer care si “turnul de lemn asezat deasupra portii, la intrare”. Prin 1893 “se repara si revopseste acoperisul, in 1895 s-a tencuit cu ciment soclul bisericii pana la inaltimea de un metrus-au facut din nou ulucile, s-a nivelat si s-a plantat aleea, ca din 1906 pana astazi (1910 – n.n.) nu s-a mai facut nimic”.
Incepand din anul 1911, Biserica “Precista” intra in atentia restauratorilor, astfel ca in anul 1933, gratie neobositelor eforturi ale preotului Teodor Zota, s-a terminat restaurarea acestui “important monument istoric de catre Comisiunea Monumentelor Istorice , desfiintandu-se pridvorul, turla din fata (clopotnita) care a fost adaus si turnul de la mijloc refacut in forma octogonala”. Tot acum se restaureaza si pictura de catre Constantin Ionescu, “sfintirea avand loc la 8 octombrie 1933, in prezenta episcopului Lucian Triteanul al Romanului”. In 1962 preotul Constantin Mardare reuseste sa demareze si sa coordoneze lucrarile de reorganizare a intregului complex bisericesc. Abia in 1966, pictorii Gheorghe Ciobanu si Gheorghe Trasculescu fac sondaje pentru a regasi picture veche. In lipsa acesteia, o noua pictura va fi executata de pictorul Arutin Avachian, care va rezista pana in 1981, cand din nou va fi repictata biserica. In 1985 ajunge paroh la Biserica “Precista” preotul Constantin Tomozei (actualul protopop de Bacau), care, impreuna cu preotul slujitor Constantin Gradinaru, cantaretul bisericesc Neculai Ion si cu membrii Consiliului parochial, a reusit sa mobilizeze credinciosii din parohie si, treptat, din intregul oras, pentru finalizarea lucrarilor de restaurare totala a ansamblului “Precista”. Asa au aparut, rand pe rand, poarta monumentala din incinta exterioara a bisericii (construita in 1986), impunatorul turn clopotnita (construit in 1987), lumanararul (construit in 1990), generoasa casa praznicala, iar intre timp a fost restaurata biserica, in intregime, de la temelie pana la acoperis.
Ansamblul “Precista” straluceste astazi ca in maretele vremuri de inceput.
Si acum, o intrebare de final: Stiti de ce Biserica “Precista” are o rezonanta aparte? Pentru ca, in peretii ei s-au pastrat vestitele “oale de rezonanta”.
(Ap. Eugen Sendrea, Istoria pe placul tuturor, Editura Vicovia, 2011).
