Sa fii taran in România nu este deloc usor. Nici n-a fost vreodata. Daca ma gândesc mai bine, pe umerii lui a cazut, dintotdeauna, cam tot greul. Mai ales in vremurile vitrege prin care am trecut de-a lungul timpului.
De el a depins un intreg popor. La o adica, tot el a fost si cel care ne-a scos din hazna. Bunaoara, numai daca ne gândim la cresterea economica de anul trecut, pusa in mare parte pe seama productiilor agricole de exceptie. Stiu, suna bine, mai ales in rapoartele oficialilor de la Bucuresti.
Da frumos când e sa se prezinte in fata scrobitilor de la Bruxelles. Le sticlesc ochii ca felinarele. Ca si arabilor despre care aud ca acum vor sa ne cumpere grânele, ceea ce nu e deloc rau, pâna la urma. Mai vindem si noi ceva, ca la cumparat tot felul de prostii suntem campioni. Sper macar ca le vom da pe bani frumosi.
Dar, nu ca in cazul mieilor pe care-i iau, an de an, la un pret de nimic, de 7-8 lei pe kilogram. Nici macar apa nu o platesc, darmite grauntele, lucerna si tot ce mai inghite oaia un an intreg. Satui sa tot fie luati in bascalie de toata lumea, multi dintre crescatorii de oi au gânduri negre cu animalele. Vorbeam zilele trecute cu un cioban vrâncean care, de vreo doi ani, s-a cam lasat de oierit si s-a apucat cu adevarat de facut afaceri cu oi.
Acum, omul cumpara miei de la confratii din judet si de pe oriunde, pe care-i ingrasa si, apoi, ii vinde turcilor sau clientilor arabi. Tot pe nimica toata. Vorba aceea: “Turcii ne-au supt atunci, tot ei si acum”.
Macar se consoleaza cu gândul ca nu mai sta iarna in frig, pazind oile de lupi, in zapada inalta cât casa, pentru ca, mai la primavara, cumparatorii sa-si bata joc de munca lor. Imi doresc ca, macar acum, in ceasul al 12-lea, taranul sa aiba si el o viata tihnita si indestulata. Sa i se faca dreptate, lui, talpii tarii, cum l-au numit poetii.
Cu palma cât o tara, taranului nu i se poate reprosa nici macar ca se trage din locul unde s-a nascut vesnicia. Acum, trage sa moara la oras. El n-are duminici, n-are sarbatori, concediu, nici macar pensie. Doar demnitate.
