La 6 iunie 1954, mai precis la ora 15, s-a auzit pentru prima oară vocea crainicului din Bănie: „Aici Studioul Regional de Radio Craiova. Transmitem pe staţia de radio cu lungimea de 206 metri. Dragi ascultători, bună ziua!“ A fost urmarea deciziei Consiliului de Miniştri de a amenaja Casa Radio din Craiova (în strada Ştirbei-Vodă, nr. 3, devenită apoi strada 23 August şi din nou Ştirbei-Vodă), odată cu cele din Cluj şi Timişoara. De fapt în inima Olteniei se constituise încă din 1926 (la 25 februarie) Asociaţia „Prietenii radiotelefoniei“.

Emiţătorul, opera nemţilor înainte de război, era amplasat lângă localitatea Turceni, din judeţul Gorj. Progresiv, emisiunile de o oră (1954) au câştigat o jumătate de oră (1960), apoi s-a dublat durata lor (1971), pentru ca în 1980 să se bucure de patru ore, iar doi ani mai târziu, să dureze şase ore jumătate zilnic.

În 1985, la 12 ianuarie, studiourile teritoriale au fost desfiinţate. Cum era de aşteptat, în 1989 (la 22 decembrie, ora 14), a fost redeschis, cu 12 şi apoi 14 ore de emisie.

„Aici Craiova liberă. Stimaţi ascultători, bine v-am regăsit!“, s-a spus atunci în direct. De pe site-ul radioului oltean, dar şi de la unul dintre directorii instituţiei, Mircea Pospai, am mai notat că prima grijă în 1990 a fost să fie „eliberată“ din beciurile Penitenciarului de la Jilava „ce mai rămăsese din valoroasa fonotecă transportată, în 1985“, acolo. Ca să ne facem o imagine a valabilităţii acestui gest, am reţinut că toate ediţiile Festivalului Naţional al Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase“, începând cu 1969, au fost înregistrate pe benzi magnetice de către oamenii radioului oltean. Aşa a fost posibilă retrospectiva din anul 2000, când emisiunile „Izvoraşul“, „Magazin radiofonic duminical“, „Agora literară“, „Historia – magistra vitae“ ş.a. „ating venerabila vârstă de trei decenii“.

Radio România Oltenia – Craiova are, din 2006, clădire proprie: deşi retrocedat, imobilul a fost achiziţionat de Radio România, încât de 60 de ani sediul este acelaşi (lângă Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“).

Campania pentru promovarea limbii române corecte a fost una constantă. În anii ’70, universitarul Radu Sp. Popescu deţinea o rubrică de profil (reluată azi, de Davian Vlad), poate şi pentru că preda limba română contemporană la Facultatea de Filologie din Bănie. În sumarul emisiunii „Magazin radiofonic duminical“ (redactori, Mircea Pospai şi Mihai Nicola) din aceiaşi ani, o casetă săptămânală, „Sono-rebus“ (realizator, subsemnatul), era croită să apere norma lingvistică, nu doar să ofere teren de joacă cu vorbele. Intervievându-l pe Al. Graur, acesta a apreciat şarada BANC + NOTE = BANCNOTE, pentru că îi obliga pe ascultători să sesizeze prezenţa lui n din prima silabă, umilit de autoritarul c din vecinătate.

Azi RRO-C are un loc bine definit în peisajul radiofoniei naţionale. Redactorii sunt adevăraţi profesionişti, iar unii dintre ei sunt mai mult decât atât: scriu literatură sau studii de profil (Gabriela Rusu-Păsărin, Mircea Pospai, Octavian Dobrişan ş.a.).
Să auzim doar de bine, radiofonişti olteni!

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ