Când cortina dispare – ramâne actorul. Pentru Florin Blanarescu cortina s-a tras de mii de ori, dar n-a obosit nimeni. Aplauzele si florile au fost zestrea lui, contul lui in banca. Florin Blanarescu a fost cavalerist in unul dintre razboaie, insa in inimile si sufletele a milioane de spectatori el a fost Cavalerul. Ultimul CAVALER al scenei bacauane.
A iubit teatrul, la nebunie a iubit scena. 200 de piese, mii de reprezentantii in Bacau si in toata tara. Boierul nu a refuzat niciun rol, insa rolul vietii lui, Hamletul lui, a fost in “Visul unei nopti de iarna”, de Tudor Musatescu, in care a jucat alaturi de marele si dragul lui prieten Florin Piersic. A fost numit si supranumit Clark Gable al nostru, frumos, inalt, cu un talent care l-a propulsat pe marile scene, in cele mai renumite roluri, in teatru si film. Vi-l amintiti in “Dacii”? Dar in “Mihai Viteazul”? 4000 de reprezentatii.
A debutat la 19 ani pe scena Teatrului “Maria Filotti” din Bucuresti. A jucat alaturi de monstri sacri ai teatrului românesc: Grigore Vasiliu Birlic, Mircea Septilici, Maria Filotti, George Timica sau Irina Rachiteanu. A daruit scenei 60 de ani din viata sa, din preaplinul vietii sale. Trecea pe strada principala din orasul lui Bacovia si oamenii isi scoteau palaria: Sa ne traiti, Maestre! A iubit viata, nu s-a dat in laturi de la tot ceea ce este omenesc: cu masura. Gongul suna singur când Florin Blanarescu intra in teatru: a venit Maestrul.
A fost numit Cetatean de Onoare al Bacaului, in 2011: “Am emotii acum mai mari decât pe scena. Ce sa va spun, dragii mei? Mi-am dorit si m-am bucurat enorm sa vad pe chipurile celor care au venit la spectacolele mele ca sunt fericiti si zâmbitori. Pentru mine spectatorul a fost Generalul meu, iar colegii trupa. ”
Ultimul rol a fost Cadir, in “Tache, Ianke si Cadir”, in 1998, pe scena Teatrului Municipal „Bacovia” Bacau.
Florin Blanarescu ne-a zâmbit si ne-a lasat singuri. Prea singuri. Adio, Maestre!
