“Imparatul” Iovian, retractil si anxios, cocheteaza cu eternitatea

1


Mai intâi, câteva considerente despre eveniment. Lansarea cartii “Lucidul anxios si retractil Ion Tudor Iovian”, (Editura Corgal Press, 2015), semnat de criticul Grigore Codrescu, a avut loc la SIF Moldova, prin amabilitatea presedintelui-director Costel Ceocea. “Am venit aici sa mai umanizam domeniul afacerilor” – Grigore Codrescu. Din motive neelucidate (pe loc), manifestarea a inceput cu 20 de minute intârziere. Bonom, cu alura-i de intelectual hârsit prin asemenea intâmplari, autorul nu a riscat, asumându-si si rolul de amfitrion.

Pe un panou, reclama unei noi televiziuni: Televiziunea literara.ro, a carui manager este Cornel Galben, despre care o sa mai vorbim. Cu toate ca, intr-o camera alaturata, astepta doamna Codrescu, sponsorul principal al cartii si al bufetului suedez, invitatii, la vorbe, dar si pentru a ocupa locurile din sala, nu s-au zgârcit cu timpul, dându-se dusi doar dupa doua ore. Critica critica a cartii si-a asumat-o, la inceput, Gheorghe Dragan, critic, poet, romancier: “Am auzit pentru prima data de Ion Tudor Iovian, prin anii ‘70-’80, la Iasi, in situatii nu tocmai placute pentru viitorul mare poet, fiind martor al unor aiuritoare criterii de apreciere, la premierea unor scriitori, printre care s-a numarat si Iovian.

Despre cartea profesorului Codrescu: Este un demers specific cercetatorului, a renuntat la cititul de placere, apelând metodic, cu instrumentele criticului, la scrierea unei micromonografii critice, despre un poet in viata, controversat, marginalizat de critica, insa un poet bun, foarte bun, din generatia sa. Meritul autorului este ca nu da verdicte, lasând loc unui oarecare relativism istoric. Anxios si retractil, Iovian, contrar unor etichete grabite (modern, postmodern, expresionist, optzecist, bacovian sau arghezian), in opinia autorului micromonografiei ramâne el insusi, un poet mare, dincolo de limbaj, clasificari si incadrari (sau poate tocmai de aceea), singular, a carui poezie a fost apreciata, inca de la debut, de critici cu notorietate (Manolescu, Ulici, Constantin Calin, Cristian Livescu, Constantin Sorescu, Ion Rotaru, Ion Holban, iar mai târziu Gheorghe Iorga, Al. Calinescu, Gabriel Rusu, Vasile Spiridon, Vlad Sorianu, Nicolae Prelipceanu, Mircea Dinutz, Ion Bogdan Lefter, Petre Isachi), devenind, apoi, mai putin asimilat, inexplicabil, critica aproape il ignora. Cartea de fata nu este reparatorie, ci o repunere in drepturi a poeziei unui poet aflat in plina forta creatoare.”

Gheorghe Iorga, un bun sI fin cunoscator al poeziei lui Iovian, dar sI a scrierilor profesorului Codrescu, a vorbit asistentei despre avatarurile unui asemenea demers, dar sI despre opera poetica a scriitorului buhusean: “Riscul unei asemenea intreprinderi, pe care o face Grigore Codrescu, este ca te obliga sa-ti iei masuri de precautie, in sensul ca esti nevoit sa dai un dignostic de etapa, deoarece subiectul nu si-a incheiat opera, valabil si când opera este incheiata, deoarece verdictul poate fi gresit, fiind nevoit, daca nu-l abandonezi pe autor, sa-ti faci reevaluarile necesare. Apoi, trebuie sa ai o buna intuitie critica pentru a-l plasa corect pe autor, care este in viata, intr-o virtuala istorie a valorilor literare, in contextul potrivit, iar erorile te pot pândi, evident, la orice pas. Iata-ne, asadar, surprinzator pentru noi, dar, cred, ca si pentru poetul Iovian, un om de o medestie si de o retractibilitate cunoscute, in fata unei carti despre un poet in viata care mai are multe de spus in literatura, mai cu seama in poezie. O carte care trebuie citita astazi, dar mai ales in anii urmatori” Au tinut sa-si expuna opiniile despre carte, dar si despre autor, profesorul Gheorghe Neagu, cel care a vazut in tânarul Iovian un mare poet, inca de pe bancile liceului, Petre Isachi si Traian Valeriu.

Ion Tudor Iovian, prezent la propria “executie”, asistat de fostii lui profesori, a surprins auditoriul cu câteva remarci lamuritoare, cu privire la cartea al carui subiect este: “Se spune, de obicei, ca o asemenea carte ar putea fi un tratament pentru imbalsamare, o cronica a unei morti anuntate sau chiar o piatra tombala. Nu ma asociez unor asemenea afirmatii. Am acceptat propunerea profesorului Grogore Codrescu, dupa ce m-a asigurat si m-am asigurat de bunele lui intentii, de independenta si seriozitatea impuse de o asemenea intreprindere. Eu nu-mi doresc sa-mi asigur un loc de veci in literatura româna in intelegere cu critica. Nu-i nici vanitate, nici indecenta, pur si simplu am avut incredere in judecata dumnealui, in deotologia profesionala. Am fost surprins si eu la inceput: e bine, e rau. Raspunsurile le va da timpul, eu multumesc domnului Codrescu pentru efortul extraordinar, stiu ca am fost un colaborator dificil, de aceea sunt cu atât mai multumit de rezultat. Un cuvânt de bine am si pentru editor, lui Cornel Galben, pentru rabdarea si profesionalismul dumnealui”, a incheiat poetul rasfatat de tineri, ale carui poezii sunt citite, interpretate in cluburi, la agape colegiale, dar si pe marile scene. Prezent la lansare, Cornel Galben, directorul editurii CORGAL Press, a vorbit despre greutatile unui asemenea demers, având in vedere structura versurilor poetului, a formatului volumului, dar si a procesului de editare. “A fost o buna colaborare, astfel ca a iesit o carte frumoasa, pentru care ma vad obligat sa multumesc celor doi, autor si subiect.”

Putin timp i-a mai ramas autorului pentru a-si expune argumentele, insa, cu alura Profesorului, bonom si sensibil ironic, gratios in verb, ca un parinte, a spus, citând din Argument: “Analiza pe care o promitem in continuare vrem sa convinga cititorul initiat de poezie ca Ion Tudor Iovian este un poet adevarat, dintre cei mai importanti din generatia lui, ca resursele expresivitatii poemelor din cele vreo sase volume si doua antologii si-au asigurat o originalitate a limbajului si imagisticii inconfundaile si ca autorii sintezelor si istoriilor literare (una-doua exceptii), aparute dupa anii ’80 au ignorat o personalitate a poeziei contemporane nescriind despre cartile sale.” Structurata in patru parti: Baudelarian in creatie, sau in biografie?, Ipostazele eului liric: de la Padurea de pini la…apocalipsa textului, Pamfletul arghezian – cheie de lectura a operei lui Ion Tudor Iovian, Interpretari si evaluari critice. Ion tudor Iovian si miscarile poetice actuale, micromonografia lui Grigore Codrescu mai cuprinde o Biografie critica selectiva, Indicele de nume si o bogata iconografie. Seara de poezie, despre poezie si poeti a fost un adevarat dialog al artelor, actorul Florin Zancescu fiind invitat sa spuna, sa recite, sa interpreteze din creatiile “imparatului care doarme in pat cu poezia”. A facut-o superior si superb.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ