Unii, mai exact, cei apropiati, il strigau Doru. Altii i se adresau cu „domnul Sechelariu”. Marea majoritate il stia de „domn’ primar”. Eu, in schimb, i-am spus intotdeauna „tata”. Pentru ca Dumitru Sechelariu mi-a fost cu adevarat ca un tata. Fara el, probabil ca n-as fi razbit. Nici in box si nici in viata. M-a luat, m-a crescut, m-a sprijinit. Mi-a aratat ce trebuie sa fac si ce nu trebuie sa fac. Pe scurt, a crezut in mine. Si eu in el, ca altfel nu se putea! „Cipriane, ca sa ajungi departe, trebuie sa muncesti pe brânci! Si vei ajunge departe, te asigur”, imi tot repeta la inceputul anilor ’90. Era o perioada in care imi punea câte o ciocolata pe perna in fiecare dimineata si imi trimitea acasa 150 de pui, ca sa am ce mânca. 150 de pui! Ai mei se cruceau; nici n-aveam unde sa-i depozitam. „Baiatul trebuie sa se hraneasca bine, ca-l asteapta meciuri grele”, spunea Sechelariu. Aveam 17 ani sI ma pregateam pentru Mondialele din Canada. Trageam din greu la antrenamentele din sala, dar sala era doar un desert pe lânga celelalte etape din programul pe care mi-l fixase Dumitru Sechelariu. Tin minte ca, la un moment dat, m-a dus la vila sa de la Ardeoani. A comandat o masina plina cu cioate, mi-a dat un baros de 10 kile si m-a pus sa le sparg. „Vezi pana asta de inox? Când o lovesti, sa-ti imaginezi ca boxezi cu rusul. Iar cealalta, care-i de fier sI inchisa la culoare e cubanezul, Cipriane. Tu doar ai impresia ca spargi lemne; de fapt, lupti cu rusul si cubanezul la Mondiale!”, mi-a zis Sechelariu. Si am inceput sa ma lupt. Cu rusul. Apoi, l-am luat la mâna pe cubanez. Si invers. Cubanezul. Rusul. Si tot asa… Dadeam, dadeam mereu, dar stiva de lemne nu se micsora deloc. Eram ca Rambo. Mai rau ca Rambo. Am rupt coada la baros; mi-am zis ca poate in felul asta oi scapa de chin. Aiurea! „Credeai ca scapi asa usor? Stai ca sudam noi coada la baros, ca sa nu se mai rupa, dragu’ tatii” m-a pus din nou la treaba omul care l-a scos campion mondial pe Francisc Vastag. Dupa stiva de lemne, a venit felul doi: alergare pe sosea. Traseu: Ardeoani- Bacau. „Uite cum facem”, mi-a spus la telefon „tata” Sechelariu. „Eu plec acum din Bacau cu masina. Tu pornesti in alergare inspre Bacau si când ne intâlnim te iau cu masina”. Am pornit. Un kilometru. Doi. Trei. Zece. Alergam si transpiram la greu, ca eram imbracat cu un trening de fâs. Alergam, transpiram si imi lungeam gâtul in speranta ca voi vedea pe sosea Volvo-ul lui Sechelariu. Pauza,Volvo! Eram doar eu, o mâna de carute si câteva Dacii. Când am ajuns la Margineni am aruncat prosopul. Eram stors. La podea. KO! Am oprit o masina- intâmplarea a facut sa fie o ambulanta- care m-a dus in Bacau. Cum am intrat in casa, a si sunat telefonul. Era „tata”: „Ai ajuns? Ohoho, inseamna ca te-ai grabit, nu gluma. Bravo, asa te vreau, inseamna ca esti bun pentru Mondiale”. Si totusi a mai trebuit sa trec un test pentru a ajunge la Mondiale: Nationalele de tineret de la Sibiu. Dumitru Sechelariu s-a sfatuit cu celalalt mentor al meu, Relu Auras. „Daca o da bine la Sibiu, merita sa mearga in Canada, cu lotul national”. Nationalele de tineret erau o piatra de incercare grea. Aveam emotii. Intâlneam adversari superiori ca vârsta si ca experienta. Am luptat insa bine si am ajuns in semifinale. Iar apoi in finala! Aici, insa, simteam ca mi se infundase. Urma sa ma bat pentru aur cu vestitul Bercaru din Braila. Greul-greilor la tineret! Asta nu ierta pe nimeni. Le “dadea somn” la toti. In dimineata finalei, ma plimbam prin Sibiu, cu gândurile aiurea. M-am oprit la un chiosc de ziare, sa-mi cumpar Gazeta Sporturilor, când, deodata, vad in vitrina o revista care-l avea pe coperta pe „Dumitru Sechelariu, omul de afaceri bacauan numarul 1”. M-am dus glont la un telefon public si l-am sunat pe „tata Seche” la el, la birou. I-am spus doar atât: „Auzi, tata? Diseara, voi fi si eu numarul 1, la fel ca dumneata”. Finala cu Bercaru a durat mai putin de-o repriza. L-am luat tare din start si l-am facut knock-out, de s-a crucit toata lumea, de la arbitri si pâna la ultimul dintre spectatori. Eram campion! Campion la super-grea! La fel ca Dumitru Sechelariu!

Ciprian Ciocan


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ