Pricopsiţi, din nou, cu un neamţ în fruntea statului, românii redescoperă tentaţia blitzkrieg-ului în materie de cheltuire a banului public şi decid că decât să lase politicienii să se certe pe sumele respective, mai degrabă îi aruncă în buzunarele fără fund ale complexului militaro-industrial american.
Germanii stau şi ei la coadă în vreme ce francezii, ginta latină şi ei, îşi bagă Macronul în faţă.
Să ne înarmăm, deci, dacă e la modă, orice ţară trebuie să fie pregătită să se apere, chiar dacă în zilele noastre naţiunile sunt cotropite nu cu tancurile, ci cu SUV-urile investitorilor strategici care acaparează pieţele şi asasinează în masă cheful de afaceri al băştinaşilor. Problema este că, chiar dacă marcăm banu’, nu înseamnă că putem comanda şi muzică.
Printr-un interesant joc politico-juridic, în mandatul preşedintelui Băsescu, întreagă conducere a aviaţiei militare – care se împotrivea achiziţionării de F16 la mâna a treia – a fost decapitată convenabil după ce nişte interlopi ar fi şutit câteva puscoace dintr-un depozit. Aşadar, Grippen şi Eurofighter au văzut roşu în faţă ochilor. Roşu de la stop.
Şi am primit nişte hârburi puţin mai noi decât MiG-urile noastre, pentru care am plătit o căruţă de bani. Urmează să mai plătim alţi bani pentru rachetele Patriot depăşite moral şi cu muniţie excesiv de scumpă, rachete care sunt menite să apere baza americană de la Deveselu.
Hai să o spunem pe aia dreaptă: vom plăti cel puţin 4 miliarde de dolari pentru a proteja o instalaţie care are că scop apărarea teritoriului SUA. Însă, “scutul” de la Deveselu nu este doar defensiv, el poate fi transformat, foarte uşor, în unitate ofensivă, ceea ce-l face (şi ne face) o ţintă prioritară. Dacă e să cheltuim atâta amar de bănet, de ce nu cheltuim pentru a ne proteja teritoriul şi populaţia?
Cum au încercat să facă polonezii, care au comandat ultima generaţie de “Patriot”, care, folosind muniţie relativ ieftină, cu radare performante şi lansatoare cu mai multe rachete gata de tragere, ar putea asigura apărarea AA a întregului lor teritoriu. Şi că tot am vorbit de polonezi, vom primi curând vizita preşedintelui francez care va încerca să ne vândă elicopterele militare respinse de Varşovia.
Nemţii ne aşteaptă să le comandăm câteva submarine şi câteva sute de transportoare blindate, şi uite-aşa, umplem depozitele cu tehnică de lupta deşi nu prea mai avem Armată. Aş putea spune că nu înarmarea e prioritatea principala a ţării, că avem un sistem medical aproape de colaps, că învăţământul scoate analfabeţi funcţionali, şi aşa mai departe.
Dar, nu! Principala problema în cazul de faţă nu este că facem cheltuieli pentru armament. Şi nici că economia ţării nu câştigă aproape nimic din toată afacerea asta. Ci că, oricâtă propagandă s-ar face şi oricâte clipuri belicoase ar pune MApN pe Facebook, realitatea este că nu prea mai avem militari în Armata.
Că s-a desfiinţat stagiul militar obligatoriu şi în loc nu s-a pus aproape nimic. S-au desfiinţat unităţi, chipurile că să facem o armata de profesionişti, dar nu s-au făcut aproape deloc angajări. Şi că în ultimii ani, România a investit mai mult în forţe de represiune internă decât în forţe de apărare.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
