Nevoia de amintire
Este chiar o necesitate acest remember, această aducere aminte e un exercițiu de memorie unde sperăm să vă regăsiți , tineri și bătrâni cu clipe de mult uitate, clipe ale anilor ce au trecut, poate prea repede, timpul ia cu sine totul… chiar și aducerile aminte din acel rai de unde nu putem fi izgoniți niciodată, oferindu-ne o muzică divină ce vine de dincolo de orizont.
Pe cărările anilor, ani în care am alergat de multe ori fără motiv, uneori chiar ne-am rătăcit, ne-au făcut să risipim această “comoară“ de care am fost mândri atunci când trăiam evenimentele în splendoarea lor. Cred și sunt sigur că avem nevoie de acest balsam evocator care ne va reda identitatea, personalitatea constituind o provocare pentru cei tineri, cei de azi, ce trebuie să știe că rădăcinile, trecutul au fost cauza prezentului și că viitorul va avea nevoie de ele, așa cum Mihai Marița ne prezenta zidul, ruinele și iedera. Într-un cuvânt, dorim să închinăm un imn, o odă celor care au fost și mai sunt printre noi, dar și celor care au fost și nu mai sunt, lăsându-ne această bogăție de fapte de neuitat. Aceste amintiri sunt niște candele aprinse care încet încet se sting dacă nu avem grijă de ele.
Viitorul și trecutul sunt a zilei două fețe
Vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe
Ce a fost și o să fie, în prezent le avem pe toate …
Istoria MAGISTRA VITAE, învățătoarea permanentă a vieții ne va oferi astfel legitimitate, justificare, modele, oferindu-ne cu genorezitate idei pe care să le putem invoca în demersurile actuale. Sigur prezentul nu e aidoma trecutului, dar anumite constanțe există. Situațiile sunt altele, însă fără învățare nu se poate. Trebuie să răspundem unor întrebări diferite și facem fiecare cât știm, ca să știm mai mult trebuie să învățăm mai mult.
Actualul Brâncuși ne-a lasat moștenire un îndemn fabulos. “Trebuie necontenit să încerci să urci tot mai sus ca să vezi mereu tot mai departe”. Vreau prin aceste dulce amintiri să legăm generațiile între ce a fost este și va fi și ce nu a fost, este și nu va mai fi. Și când este oare un moment atât de prielnic??
Tocmai acum, la cumpăna anului, la gura sobei așteptând colinde și colindători în miros de cetină, de cozonac, de sărbătoare, cât ne e dor de părinți, de frați și surori, de copilărie și tinerețe, când încercăm să ne unim și să refacem din cioburi tot ce a fost, tot ce ne-a fost dat când cuvântul de ordine este ACASĂ. Fericiți cei care mai au ACASĂ.
Fericiți cei care mai au încă parte de ACASĂ . La mulți ani, Deșteptarea, la mulți ani cititorilor ei și tuturor celor care iubesc sportul și lecțiile sale.
[lock_content]
[/lock_content]
