Tot cutreierând judetul chemat de subiecte culturale, am constatat ca e necesara sintagma din titlu. Asa cum vorbim despre zona etnografica Bacau, despre zona etnografica Trotus (a se vedea lucrarile lui Dorinel Ichim pe aceasta tema), tot asa cred ca ar trebui admise zona culturala Moinesti, zona culturala Zeletin sau Podu Turcului etc. La rândul ei, zona culturala Moinesti are câteva axe, intre care cea podureana este sigur foarte expresiva.
La Biblioteca Municipala „Stefan Luchian“ din orasul lui Tristan Tzara am asistat la o actiune model. In sala de lectura, arhiplina, s-au perindat prin fata noastra elevi, scriitori, profesori, conducerea municipiului (primarul, viceprimarii si consilieri, care au stat in picioare, deloc ostentativ, pe toata durata manifestarii – circa trei ore), iubitori de cultura.
Titlurile cartilor spun multe: „Dincoace si dincolo de Siret“ (Gh.-Jan Iscu), „Ingeri decapitati“ (Veronica Stanila-Moisoiu), „Versuri «alese»“ (Luminita Sandulache), „Ningea suav cu flori de mar“ (Cornelia Lupes). „Vom deveni istorie, adica poveste. Ne-o va scrie cineva?“ a intrebat Ana Busila. „Sa dam identitate acestei vai!“ a cerut Elena Grigoras. „Cartile pot fi testamente literare ale comunitatii“, a etichetat Elena Simionescu. „Sansa omului intreg e in trup si in suflet“, a atentionat preotul Ioan Andrioaie, vorbind despre Gherasim Iscu. Constantin Nila ne-a pus sub un dus rece: „Se scrie prea mult fata de cât se citeste“. Vasile Robciuc, aceasta institutie vie, s-a mirat ca la Bacau se parlamenteaza pe seama Casei „Alecsandri“. S-a promis marcarea Centenarului Constantin-Micu Stavila, scriitorul si filosoful moinestean despre care au scris Alina Pistol si Cornelia Pintilie. Pentru detalii, s-a cerut sprijinul Victoriei Delureanu, sora celui in cauza.
Pe axa culturala Moinesti-Ardeoani, m-am oprit la Margareta Nadolschi – traducatoare, sotia astronomului si entomologului Victor Nadolschi. Nici acum nu are lumina electrica. (In noaptea de Inviere, a stat in pat si a rostit rugaciuni.) Am gasit si stratagema pentru a ma face auzit când o strig si a insela vigilenta câinilor: am intrat cu masina in curte (circa 50 de metri), pâna lânga pragul unei „case“. Am plecat de acolo cu 23 de minute de confesiuni despre familia Bacovia mai ales, dar si despre studiile de la Institutul Pedagogic de 3 Ani din Bacau. Un alumn nestiut?
