4 mai 2024
ActualitateZiua Presei, când trebuie să ne ștergem ceața de pe ochi. N-aveți presă?...

Ziua Presei, când trebuie să ne ștergem ceața de pe ochi. N-aveți presă? N-avem Bacău!

”Într-o societate modernă este de neconceput dezvoltarea unei vieți spirituale sau chiar a unei vieți economice, sociale normale, fără presă… Presa este un plămân prin care respiră o națiune!” – Tudor Arghezi

 

Primele ziare au apărut în micile orașe și informau oamenii despre ce se întâmplă în așezarea unde locuiau. Și informau despre biruri, dar și despre noi-vechi negustori cu mărfurile noi, despre crâșmari și hanuri cu bucate și băutură, despre vânzări-cumpărări de proprietăți, despre circari, teatru de păpuși și crime ori tâlhării, despre nunți, botezuri ori morți. Despre toată viața comunității. Așa a fost dintotdeauna și cam nimic nu s-a schimbat. Indiferent dacă a fost pe hârtie, la radio, televizor, pe Internet, informația a fost la fel. Oamenii s-a schimbat. Mai comozi în a pune mâna pe hârtia ziarului dimineața la cafea, dar mereu interesat de a afla. Ziua mondială a libertăţii presei este celebrată în fiecare an la 3 mai. Și ce dacă? În Bacău parcă am uitat ce-i cu noi, ce interese comune avem și ce trebuie să construim împreună. Butonăm înspre străine vești, care nu ne aduc o viață mai bună, ci doar ne ocupă timpul, furându-ne de lângă viața noastră de zi cu zi. ONU, UNESCO, tot felul de organizații internaționale și naționale dau comunicate și chletuie bani din donații pentru – chipurile – presă. Ce se întâmplă de fapt? În Bacău o ducem tot mai prost de vreo 10-15 ani, adică de atunci când nu prea mai este presă pe la noi. O fi vreun semn? oare nu ar trebui să ne pese? Că ălora ce ne conduc le convine să nu știm!



 

INTERVIU

În Bacău, presa a fost foarte puternică, a fost o voce, a generat schimbări și de natură politică, dar și de atitudine”

Ionel Palăr, membru al Consiliului Național al Audiovizualului

 

Deși face parte din generația matură a politicii băcăuane (că de cea tânără nu putem vorbi!), Ionel Palăr are o istorie bogată în prim planul activității publice. La 33 de ani, a fost votat consilier județean, pe urmă este ales vicepreședinte al Consiliului Județean, urmând nu mai puțin de patru mandate ca deputat în Parlament. A secondat șefia organizației liberale Bacău, devenind președinte al organizației PNL Bacău după ce Romeo Stavarache a primit condamnări penale. Confruntat cu grave probleme de imagine, organizatorice și cu – spun surse interne – cu ”lipsă de adeziune”, Ionel Palăr și-a prezentat demisia din funcția de președinte PNL Bacău în 2020, după rezultatele sub așteptări în confruntarea electorală din acel an. Un semn de onoare rar, prea rar, în politica locală și națională. Din 2021, Ionel Palăr este membru al Consiliului Național al Audiovizualului – CNA – instutiția care reglementează decenta și legala exprimare a televiziunilor și radiourilor din România.

 

– Ce rol a avut presa în cariera dumneavoastră politică și dacă interacțiunile cu jurnaliștii v-au ajutat în formarea dumneavoastră ca politician?

– Indiscutabil că răspunsul la această întrebare este unul afirmativ. Da, presa a avut un rol foarte important în formarea mea ca om politic, vorbim de începutul anilor 2000 cu o presă foarte puternică în Bacău, exigentă, vigilentă. O presă care sancționa promt orice derapaj public și care practic te obliga la o conduită și o agendă cât mai corecte și mai transparente. Firește că în tot acest tablou, cei ce activau în zona politică, printre care mă număram și eu, erau obligați la un tip de comportament. Astăzi, când mă uit în urmă, trebuie să mulțumesc presei locale pentru exigență, chiar dacă, la vremea respectivă, când eram și eu mai tânăr, aveam destule opinii contrare. Aș putea să vă dau multe nume de ziariști băcăuani – printre care vă numărați și dumneavoastră – însă îmi este teamă că aș omite pe cineva și nu ar fi corect. Dar în Bacău presa a fost foarte puternică, a fost o voce, a generat schimbări și de natură politică, dar și de atitudine.

– Cum vedeți acum starea massmedia din Bacău, având în vedere dispariția aproape totală a publicațiilor tipărite și închiderea multor posturi tv? Este o pierdere și, dacă da, cât de mare?

– Din păcate aveți dreptate, vorbim despre o pierdere, eu aș spune incomensurabilă, pentru că fără o presă puternică însăși democrația este în pericol. Lipsa presei poate produce grave derapaje în societate, dar, din păcate, aceasta este situația. Presa, ca orice altă activitate, este condiționată și de factorul economic, dar și de interesul publicului. Astăzi, în Bacău, din fericire, încă există presă și presă chiar foarte bună. Sigur că nu este aceeași sutiație ca acum 10-15 ani, sunt mai puțini furnizori, dar eu vreau să transmit totala admirație a mea celor care mai scriu, încă fac emisiuni radio și tv – pe internet de această dată – celor care transmit știri, fac anchete, reportaje. Nutresc speranța că presa băcăuană va deveni și mai numeoasă, și mai puternică decât este acum.

– În calitate de membru al Consiliului Național al Audiovizualului, credeți că asistăm la o

”tabloidizare” a jurnalelor de știri și, în același timp, la o scădere a calității informației prin promovarea (voită sau nu) a violenței și vulgarității?

– Jurnalele de știri livrează ce așteaptă publicul. Televiziunile, cu excepția televiziunii publice, sunt societăți comerciale generatoare de profit, iar profitul este legat strâns de cotele de audiență. Consiliul Național al Audiovizualului supervizează ca anumite granițe să nu fie trecute, să nu fie promovate violența și vulgaritatea, informația să fie corectă, neviciată, toate părțile impliocate să aibă puncte de vedere. Sigur că există derapaje, dar de aceea există și sancțiuni, care vă asigur, le aplicăm cu maximă obiectivitate. referitor la termenul folosit de dumneavoastră, de tabloidizare, eu nu aș generaliza, există numeroase juranle de știri extrem de bine făcute, cu respectarea nu doar a normelor impuse de CNA sar și normelor care țin de educație, de bun-simț. Pentru celelalte există sancțiuni nu doar din partea CNA, dar și din partea publicului.

 

Școala presei oferă politicii oameni de succes

 

Dorian Pocovnicu a fost ”copilul teribil” al presei de la începutul anilor 2000 și a avut curajul de a păși de cealaltă parte a baricadei, înspre viața politică. La fel ca în presă, a pornit de jos primind voturi de la baza electoratului, iar pe urmă a primit și funcții numite, inclusiv cea de prefect, de care s-a achitat cu brio. Acum duce comuna Mărgineni mai departe, dovedindu-și o certă calitate administrativă de primar, după ”tulburențele penale” care ar fi putut bloca evoluția comunei. Cine spunea că PSD și-a epuizat resursa umană?

 

Privilegiu. Consider că acesta e termenul corect pentru a sublinia faptul că desfășuratorul activităților mele profesionale m-a avantajat să cunosc atât latura jurnalistică, una care abordează actul administrativ-politic, cât și partea strict executivă a acestuia prin prisma funcțiilor și atribuțiilor avute timp de aproape 20 de ani.

Sunt sigur că abordarea inițială de reporter, redactor, editor, prezentator, director trust de presă, – pe toate canalele media (presa scrisă, radio, tv etc) a cântărit în implicarea ulterioară în sfera administrativ–politică (consilier local și județean, subprefect, prefect, atribuții de primar Mărgineni). Nu am amintit traseul acestor pași decât din dorința de a sublinia că în orice carieră, o afirm cu toată responsabilitatea, respectarea pașilor porniți de la bază asigură măcar un minim de experiență si expertiza în pozițiile executive.

Sunt la fel de sigur că a ști să comunici cu colegii, oamenii, indiferent de poziția lor socială, de a empatiza, de a căuta și găsi soluții, reprezintă, fără doar și poate, una dintre cheile de succes în tot ceea ce faci. Ca o constatare, ca o concluzie, poate, am observat că eficiența actului administrativ crește în condițiile în care există dechidere către orice critică obiectivă venită din zona mass-media, a societății civile etc. Orice ușă închisă unui astfel de dialog denotă imaturitate și efectele se răsfrâng admistrativ fie și o dată, în primul rând asupra cetățeanului.”

 

Dorian Pocovnicu

 

 

”Pe mine, ziariștii m-au educat”

 

Maricica Luminița Coșa a reușit într-o lume a bărbaților, mereu puternică și cam misogină, să se impună. Fără greșeli condamnabile în vreun fel în funcțiile pe care (votate sau numite politic) le-a împlinit, rămâne o prezență notabilă în viața publică băcăuană. Pradă, la un moment dat,

”folclorului mediatic”, rămâne lucidă și pune accentele corecte în relația sa cu presa băcăuană.

 

”După anii 2000, abia deschisesem ochii în politică și am avut ocazia să fiu prezentă la conferințe de presă, unde șefii mei stăteau în fața ziariștilor băcăuani. Dumnezeule, ce se întâmpla acolo era de neinamaginat! Cei care erau mari și tari prin ședințe de partid se încurcau uneori când când jurnaliștii îi luau la întrebări. Ce întrebări de la oameni care știau cu adevărat cu ce se mănâncă politica, dar și ce cunoștere a legilor din massmedia! Ce informații aveau ziariștii din interiorul formațiunilor politice, pe care nici eu din partid aveau și  care îi blocau pe liderii noștri! Cum puneau problema cei de la ziare și de la televiziuni locale pentru interesul băcăuanilor în contextul unor măsuri guvernamentale care nu ne ajutau la noi acasă! Chiar mi-e dor de aceste adevărate lecții, care erau pline de informații corecte, dar și de atitudine responsabilă, cinstită. Sunt câteva nume dragi sufletului meu care m-au educat, m-au făcut să evoluez. Nu mi-e rușine să spun că le datorez mult, tare mult!”

 

Maricica Luminița Coșa

 

 

 

 

 

 

 

 

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri