Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal istoric al stațiunii Slănic-Moldova, prezentat online în premieră, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”.
După șase ani de întrerupere, ziarul ,,Curierul Băilor Slănic” reapare în anul 1903, structurat tot pe patru pagini, dar cu rubrici noi și cu o nouă denumire, pe care o va purta până la ultimul său număr din 1916: ,,Curierul Slănicului (Moldova)”.
Cu un sumar bogat vede lumina tiparului și Curierul Slănicului, Nr. 4, din 1 august 1903, cu o primă pagină în care apare un alt material închinat stațiunii Slănic-Moldova, frumuseții acesteia, dar și tristeții pe care o lasă în urmă la despărțirea de ea: ,,Mâine te las, dragul meu Slănic, cu pădurea ta de fagi și brazi, cu râulețul tău limpede, cu societatea ta drăguță în care m-am desfătat câteva zile din fada mea viață. (…) Vezi tu, soarta e tirană: își bate joc de noi, fără milă. Când iubești ceva, ea îți răpește ceea ce ți-e drag; când dorești ceva, ea depărtează mai mult ceea ce râvneai; când visezi mai dulce, ea te deșteaptă din visul de aur, aruncându-te în realitatea rece și dureroasă. Mi-ești drag locaș al păcii și atâtea clipe de bucurie ce am petrecut cu tine, tocmai de aceea, mi-e teamă că nu te voi mai revedea! Lăsându-te cu bine, îți zic precum marinarul ce se îmbarcă pe vaporul ce-l poartă departe, departe de tot, Good-bye, Good-bye! – 23 iulie 1903”.
Articolul este semnat de Ilie Ighel-Deleanu (1870 – 1938), poet, prozator și gazetar, care a desfășurat o activitate publicistică importantă, fiind redactor literar al periodicelor: „Românul”, „Naţiunea”, „Adevărul”, „Familia”, „Fântâna Blanduziei”, „Ecoul. Revistă pentru Litere – Arte – Ştiinţă”. De asemenea, acesta s-a remarcat printr-o lucrare semnificativă și rară în istoria literaturii române, intitulată „Întâiul Dicționar Românesc de Rime”, publicat în 1889, dar, în special, prin publicarea ultimei poezii a lui Mihai Eminescu, în revista ,,Fântâna Blanduziei”. Această din urmă creație a marelui nostru poet a fost găsită într-un carnețel din halatul de spital al acestuia și se numește ,,Stelele-n cer”, titlul fiind adăugat de către Ilie Ighel-Deleanu după primul vers. Conform admiratorilor săi, poezia a fost scrisă pe 15 iunie 1889, la ora 03:00 dimineața, cu o oră înainte de moarte, de unde reiese și sentimentul clipei finale: ,,Stelele-n cer /Deasupra mărilor /Ard depărtărilor /Până ce pier. /După un semn /Clătind catargele /Tremură largile /Vase de lemn; /Nişte cetăţi /Veghind întinsele /Și necuprinsele /Singurătăţi. /Orice noroc /Şi-întinde-aripile /Gonit de clipele /Stării pe loc. /Până ce mor, /Pleacă-te îngere /La trista-mi plângere /Plină de-amor. /Nu e păcat? /Ca să se lepede /Clipa cea repede /Ce ni s-a dat?”
În editorialul ,,Ziarele și Slănicul”, redactorul-șef al ziarului, M. Miereanu constată cu satisfacție și mândrie: ,,În anul acesta – ca niciodată- principalele ziare din toate grupările politice, cum sunt `Adevărul`, `Epoca`, `Țara`, `Secolul` etc. au fost unanime în a găsi cuvinte de încurajare și de înălțare pentru Slănicul nostru, o dată cu alte cuvinte de laudă pentru eforii care administrează aceste băi. Lucrul acesta este îmbucurător și pentru cel care cunoaște influența presei, de un folos nespus pentru propășirea Slănicului, mai cu seamă din punct de vedere național-economic. Noi, făcând această constatare, nu putem decât felicita presa bucureșteană, pentru atitudinea-i dreaptă și demnă, dovedind că a renunțat la micile satisfacții politice, atunci când sunt în joc interese generale”.
Tot M. Miereanu îl abordează în acest număr, la rubrica ,,Interviurile noastre”, pe Atanasie Ath. Gheorghiu, deputat liberal și efor al Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, care a răspuns unor întrebări care au vizat întreținerea și înfrumusețarea stațiunii, infrastructura și dotarea cu noi instalații de tratament, construirea de hoteluri și vile, suprimarea băilor (a bazei de tratament) din incinta hotelului ,,Racoviță”, necesară din două considerente: ,,tribulațiile provocate de vaporii apelor prin tuburile ce urmează a se instala în hotel, ca și mirosul mineralelor din ape care face hotelul de asemenea, cu totul impropriu. În plus, instalarea băilor la Racoviță ar necesita sume mari, pe când localuri proprii pentru diferitele băi, în locurile unde se află acum instalațiile, ar prezenta multe avantaje”.
O altă știre descrie ,,Incendierea vilei Ruja” chiar într-o duminică, atunci când, brusc, cerul fu cuprins de valuri de fum și limbi de foc, în timp ce mulțimea aflată la plimbare o lua îngrozită la goană spre băi, iar pretutindeni se răspândea sinistrul zvon ,,Slănicul e în flăcări”. Vila a ars ca o torță iar incendiul tindea să se extindă și prin împrejurimi. Administrația a organizat serviciile de salvare și pază a bunurilor aruncate peste tot. Focul era să cuprindă și vila ,,Scurtu”, dar intervenția energică și eroică a doi ofițeri duce la salvarea ei, iar pe la zece seara, incendiul este localizat. Un alt pompier aflat la datorie a căzut de la mare înălțime și s-a ales cu leziuni destul de grave, care însă nu i-au pus viața în pericol. O altă întâmplare senzațională face referire la lupta unui medic din Slănic purtată cu trei urși enormi: pe doi dintre aceștia i-a doborât prin împușcare, dar când a apărut și al treilea, deși era considerat unul dintre cei mai buni vânători din tot ținutul, l-a cuprins spaima și a luat-o la fugă, ,,lăsând pradă ursului pălăria și toate armele sale”. Și se mai spune în finalul articolului, ca o concluzie: ,,Se vede că, ursul mirat și el de isprava medicului-vânător nu s-a urnit din loc, lăsându-l să fugă. Aviz vânătorilor de iepuri, de prepelițe și de toate celelalte jigănii (jivine, animale sălbatice, n. a.), unele mai teribile decât altele”.
În paginile ziarului mai sunt descrise pe larg concertele, piesele de teatru și serbările de binefacere care au avut loc în stațiune.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Sursa: BCU Iași
Următorul episod: Marți, 23 august 2022. Lectură plăcută!
