Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal istoric al stațiunii Slănic-Moldova, prezentat online în premieră, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”.
În acest episod: ,,Migrația temporară” a românilor către stațiunile din Occident, o problemă care poate fi rezolvată și pe plan intern. Îmbulzeală mare în stațiune pe toată perioada sezonului și gratuitățile oferite de Epitropia din Iași unui număr de peste 600 de persoane, dintre care foarte multe ,,dezmoștenite de soartă”
În ,,Curierul Slănicului”, Nr. 6, din 14 iunie 1904, pe lângă rubricile consacrate apar și altele noi, precum ,,Note și impresii” (cu precădere despre Băile Slănic), ,,Galeria Epitropilor”, ,,Fugitive”, ,,Slănicul medical”, ,,Slănicul vesel”, la care se adugă și o publicitate mai diversă, cu reclame mai atrăgătoare, de mai mare impact. Prețul unui ziar a rămas 10 bani, iar un abonament pe tot timpul sezonului băilor costa 1 leu.
Deși pe parcursul numerelor trecute au mai fost prezentați epitropi care s-au ocupat de buna cârmuire a stațiunii, de data aceasta ei sunt incluși într-o galerie de portrete, cel prezentat în acest număr fiind Grigore N. Macri, originar din Iași, avocat și decan al Corpului de avocați, epitrop al Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, fost președinte al Clubului ,,Radical” din Iași, deputat național-liberal. Considerat la suflet ,,un exemplar de elită, cu o inteligență superioară, cultură vastă și pătrundere fină”, Grigore N. Macri este ,,un destoinic epitrop – tot așa de destoinic în această activitate ca în toate”, iar ,,pentru Băile Slănic arată o deosebită solicitudine”.
Și din nou, în articolul ,,Rămâneți în țară”, problema ,,emigrației periodice, temporare, care face ca în fiecare vară, populația orașelor române să inunde străinătatea” este considerată de către redacția ziarului ,,o chestiune gravă și de mare interes național”, afirmație întărită și de următoarea frază: ,,Căci nu e lucru fără importanță și fără consecințe, ci un fenomen care pe de o parte denotă o stare sufletească îngrijorătoare, iar pe de alta dă naștere la urmări regretabile. E decât o chestie națională și patriotică, și în același timp, una economică și socială”.
Pentru că, vechea și permanenta deprindere a românilor de a frecventa în timpul verii doar stațiunile balneare străine, nu-și mai are suportul, atâta timp cât ,,lucrurile însă și–au schimbat fața cu desăvârșire: astăzi este dovedit că solul țării noastre conține ape minerale de o bogăție, varietate și eficacitate incontestabile; inițiativa particulară, asociată cu cea a administrațiilor publice și a statului au venit la timp să exploateze rațional ceea ce natura ne oferise cu dărnicie, astfel că, astăzi avem în țară localități de băi și stațiuni climaterice, ale căror amenajări le fac să poată rivaliza cu similarele lor străine”. Ideea este reiterată și într-o altă pagină a ziarului:
,,(…) Noi românii suntem obișnuiți să admirăm numai ce este străin, sau în cel mai bun caz, ce este al nostru numai atunci când ni l-a lăudat și recomandat străinătatea. În acest caz, dacă frumusețea vrăjită a Slănicului, dacă confortul excelent al acestor admirabile băi nu sunt încă un titlu satisfăcător pentru pretențioșii mai mult sau mai puțin curioși, le recomandăm cu satisfacție registrele de la cele mai însemnate hoteluri ale Slănicului, unde vor găsi printre aceia care au reținut deja camere pentru sezonul de față, personalități însemnate din Austro-Ungaria, Rusia, Bulgaria, Serbia etc. Ca întotdeauna, străinii ne cunosc mai bine, decât ne cunoaștem noi înșine!” (articolul ,,Străinii și Slănicul”)
Și ca un elocvent exemplu, poate fi luat articolul prin care este anunțată ca iminentă ,,sosirea la Slănic, în cursul lunii iulie sau începutul lunii august, a Reginei Natalia a Serbiei, mama nefericitului Rege Alexandru I, asasinat de curând, împreună cu soția sa” (în urmă cu doar un an, n. a.). Iar știrea continuă: ,,Ilustra Doamnă, care a trăit mult timp în România și în special la Iași, cunoaște foarte bine măreția și binefacerile Slănicului, unde, în anul acesta, va căuta odihna și uitarea vieții agitate, provocată de recentele triste evenimente. Maiestatea Sa, după toată probabilitatea, va ocupa marele salon al hotelului ,,Racoviță”, iar din Slănic va pleca prin punctul Ungheni în Rusia, stand mai întâi câteva zile în Iași, unde are numeroase și distinse legături familiar”.
Din numerele ulterioare ale Curierului nu reiese clar dacă Regina Natalia a mai ajuns la Slănic pentru refacerea stării sale după dramaticele evenimente. Sau, posibil să fii ajuns, dar din dorința de a păstra discreția impusă de o atare situație, ziarul să nu fii publicat nicio știre în perioada sejurului reginei…
În fapt, Natalia Obrenovici (1859 – 1941), născută Cheșco (sau Keșco) este prima regină-româncă a Serbiei, căsătorită cu regele acesteia, Milan Obrenovici. Și el, cu sânge de român, din partea mamei sale, Maria Catargi (din marea familie boierească Catargi), tatăl ei, dar şi bunicul ei fiind mari logofeţi ai Moldovei. ,,Şi mai mult decât atât, cei doi (Natalia şi Milan) erau rude – veri de-al doilea. Străbunicul Nataliei a fost domnitorul Moldovei Ioniţă Sturdza Vodă, iar fratele străbunicii lui Milan a fost un alt domnitor moldovean, Mihail Sturdza Vodă. Şi încă un aspect: mama prinţului sârb, Maria Catargi, a fost iubita primului domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza”, se arată pe site-ul https://www.lovendal.ro/, unde continuă povestea destinului tragic al reginei și familiei sale ( https://www.lovendal.ro/wp52/natalia-kesco-si-milan-obrenovici-regina-si-regele-serbiei-cu-sange-romanesc-ce-destin-tragic-au-avut/).
Dar ce s-a întâmplat în noaptea fatidică a zilei de 10 iunie 1903? Site-ului mai sus menționat relatează următoarele: ,,Un grup de ofiţeri (ai organizației panslaviste ,,Mâna Neagră”, n. a.) a luat cu asalt palatul, cerându-i lui Alexandru să divorţeze sau să abdice. Refuzul categoric al regelui (cunoscut pentru politica sa pro-occidentală, n. a.) a dezlănţuit furia complotiştilor, cei doi soți fiind masacraţi cu săbiile şi împuşcaţi. Rămăşiţele regale au fost înmormântate în grabă în mănăstirea `Sf. Marcu`, fără participarea rudelor, iar familia reginei a fost expulzată din Serbia. După aflarea teribilei veşti, regina Natalia s-a retras într-un doliu perpetuu, la călugăriţele Ordinului Sionului. În 1905, s-a convertit la catolicism şi şi-a sfârşit viaţa printre ele, fără a se călugări. Mormântul ei se află în apropierea Parisului, la Lardy (Essone)”.
Alte informații interesante din acest număr al ziarului se referă, printre altele, la: unitățile de cazare, care sunt acum în număr de 25, dintre care 5 hoteluri aflate în proprietatea Epitropiei Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași (,,Cehan Racoviță Voievod”, ,,Puf”, ,,Cerbul” (în care se afla și sediul administrației stațiunii), ,,Zimbru” și ,,Nemira”), plus alte 20 de vile particulare, ,,toate alcătuite pentru a putea împăca toate exigențele și toate pungile, cu prețul fiecărei odăi fixat de mai înainte și placardat pretutindeni”; alte atracții ale stațiunii, cum ar fi Cazinoul Regal, zgomotoasa cascadă a Slănicului, micul platou pentru lawn-tenis (tenis pe gazon, n. a.) de ,,la trei fagi”; curele care se fac aici: ,,de ape revoluționare, de hidroterapie, de plimbare, o sumă de cure, care izbutesc, înainte de orice, să-ți stimuleze pofta de mâncare, de unde se înțelege că plăcerea de frunte a tuturor începe cu ora mesei”; animația care crește exponențial o dată cu apropierea mesei de prânz: ,,E ora 11 și ceva. Trăsura de poștă tocmai vine și cu ea, jurnalele Capitalei. O devastare: fiecare s-a asortat cu foaia favorită și o pornește spre unul din cele trei restaurante ale Slănicului. Se mănâncă cu abonamente de la 2,50 până la 7,00 lei pe zi. Toate sunt pline. Dar cel mai înțesat decât celelalte este cel de la Cazinou. De-a lungul frumoasei terase de piatră, mesele curate se întind nesfârșite. E umbră și răcoare. Este rendez-vous-ul `lumii bune`. Rentieri, magistrați, doctori, ofițeri, literați, ziariști și mai toate grațioasele elegante pe care în Slănic le regăsești mai numeroase și mai încântătoare ca oriunde. (…) În tot acest timp, muzica militară cântă în chioșcul din fața terasei, iar seara, un taraf de lăutari oftează de-ale inimii, pe când ochii se desfată în bogăția nesfârșită a verdelui ce îmbracă munții”; afluența vizitatorilor stațiunii devine tot mai mare, camerele fiind rezervate ,,încă de pe la începutul lunii iunie”; neplăcerile manifestate de vizitatori cu privire la frumusețea și ordinea parcului, în toți anii, nu mai sunt acum auzite, întrucât ,,mulțimită vigilenței Epitropiei, toate vechile barăci, chioșcuri și magazii de lemn care erau cam putrezite și dădeau un aspect atât de urât parcului ți aleilor, au fost distruse și înlocuite cu pavilioane spațioase, artistic lucrate”; muzica militară a Regimentului 4 Roșiori – Regimentul Principesei Maria, care încântă publicul ,,în zori de zi, la dejun și în cursul zilei, cu un potop de opera și melodii dumnezeiești”; gratuitățile oferite de Epitropie, care, credincioasă tradițiilor ei filantropice a venit și anul acesta în ajutor la peste 600 de persoane, ,,dintre care foarte multe dezmoștenite de soartă” (ajutoare materiale, camere și băi minerale gratuite); comunicația între Târgu-Ocna și Slănic este perfectă: șoseaua a fost reparată, este perfect întreținută și au mai fost făcute și noi poduri peste râușorul Slănicului.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Sursa: BCU Iași
Foto: Natalia Kesco Obrenovici. Fotografie executată în atelierul lui Panta Christits din Belgrad.
(Din colecțiile speciale ale BCU Iași), conform https://evenimentulistoric.ro/
Următorul episod: Vineri, 2 septembrie 2022
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
