Warboy este, în felul său, un film istoric pentru județul Bacău. Iar asta pentru că actorul principal al peliculei este un băcăuan, Daniel Bâliș, un elev în clasa a XI-a la Liceul cu Program Sportiv. Premiera în județ a fost în comuna Măgura, acolo unde s-a născut și a crescut protagonistul.
Filmul este important din mai multe puncte de vedere. Unu – pentru că revine la o practică de demult a cinematografiei, aceea că roluri principale pot fi acordate unor oameni fără o pregătire de specialitate în actorie. Doi – se revine la stilul de scenariu și montaj mai așezat, contrar celui din producțiile ultimelor două decenii, în care frecvența cadrelor scurte și șocante devenise pur și simplu năucitoare, încât crea emoție, dar te făcea să uiți acțiunea. În al treilea rând, un astfel de film poate crea o mutație în gustul pentru cinematografie al publicului băcăuan, implicit al tinerilor băcăuani, gust format timp de generații pe tiparul „împușcăturii cu sirop” hollywoodiene.
Foarte simplu și palpitant! E posibil!
Povestea Warboy ar putea fi rezumată în 25 de cuvinte, ca în legendele despre prezentările scenariștilor în fața finanțatorilor de la Hollywood. Așadar, în 1944, un adolescent ardelean și un aviator american, constrânși de împrejurări, călătoresc împreună, cu doi cai, prin Apuseni, ca să ajungă într-un loc sigur. Dezvoltând un pic, fără a povesti în amănunt – deoarece vă lăsăm plăcerea de a viziona filmul la Teatrul de Vară, în martie -, mai spunem că filmările sunt senzaționale, regizorul Marian Crișan impresionând atât prin tehnica filmării, cât mai ales prin frumusețea cadrelor naturale alese, el fiind un fiu al acelor locuri din Apuseni. Jocul actorilor – la fel, convingând în momente gândite în a fi de mare emoție; și trebuie să spunem că în afară de Daniel Bâliș, toți ceilalți de pe generic erau profesioniști, ceea ce a scos în evidență talentul nativ al măgureanului nostru! Inclusiv caii, ireal de arătoși, erau „profi”! Tensiunea acțiunii, pe fondul unei lente călătorii prin păduri, a fost bine menținută de regizor, astfel că în fiecare clipă te întrebai „oare ce va urma?”. A fost o preocupare permanentă a regizorului de a recrea în mod realist condițiile războiului, de la colibe, case, port popular, uniforme militare, arme, modul de a vorbi al tuturor celor implicați – țărani, militari germani, români sau sovietici -, ajungând la lipsa eroismului inutil (cine este mare fan ”Rambo” sau al altor producții de pac-pac să nu se uite la Warboy), dar și la modificările de comportament și de caracter cauzate tuturor de războiul nemilos. Un film care te pune pe gânduri și care cere imperios o continuare. Publicul simte asta!
De ce Daniel?
Cum a ajuns un băiat de 13 ani din Măgura să fie personaj principal într-un film pus la cale în 2019? Scenariul cerea un băiat care știe să călărească și s-a dat sfoară în țară, în căutare de candidați. „S-au prezentat mai mult de 30, din care au rămas doar zece, după ce am dat probele de călărie. Apoi, am mai eliminat cinci. Pe cei rămași i-am trecut prin probe de aptitudini actoricești. Și i-am vizitat pe fiecare la el acasă, pentru a ne informa temeinic. Ei bine, înainte de asta le-am transmis, printre multe altele, că va trebui să poată călări desculți, asta fiind o cerință importantă. Aici, la Daniel acasă, el mă aștepta deja desculț, iar când mi-am manifestat suprinderea plăcută cu privire la memoria și conștiinciozitatea lui, familia lui mi-a spus că stă de două zile așa și mă așteaptă. Asta mi-a spus totul despre cât de mult își dorea rolul”, ne-a povestit regizorul Marian Crișan. Daniel Bâliș și-a prezentat și el trăirile din acea perioadă: ”Mi-am dorit enorm să mă văd pe un ecran de cinematograf. Practic echitația la CSE Decebal Hemeiuși, călăresc de mic, îndrăgesc foarte mult caii, familia mea este pasionată de cai și de aceea m-am descurcat bine la trial. Și la filmări, de călărit a fost cel mai ușor pentru mine, dar tot restul reprezenta o noutate. Părinții și frații mei m-au susținut în tot acest proiect, dar le mulțumesc din suflet îndeosebi celor din marea echipă a filmului, pentru că m-au învățat și au fost răbdători cu mine. M-am străduit să învăț repede și să răspund cât mai bine exigențelor”. Înzestrat cu mult bun-simț, Daniel nu a căzut pe panta vedetismului, în urma laudelor pe care le-a primit și a recenziilor favorabile de care s-a bucurat Warboy. ”Pe Daniel îl sfătuiesc să dea la Teatru, pentru a-și șlefui talentul nativ și pentru a putea avea o carieră îndelungată în cinematografie”, a mai spus regizorul Marian Crișan. ”Dacă va juca în continuarea acestui film? Desigur că m-am gândit și la o continuare, dar suntem sub presiunea timpului. El este la o vârstă la care se transformă rapid, din punct de vedere fizic, iar dacă nu vom putea filma rapid continuarea, nu vom mai putea avea același personaj. E o problemă, dar să vedem”. Pe de altă parte, Daniel Bâliș este sfâșiat de o dilemă: „Mi-a plăcut enorm experiența aceasta, dar îmi doresc și o carieră în călărie. Nu sunt încă decis pe ce drum s-o apuc”.
Fiul comunei
Proiecția a avut loc în clădirea renovată a fostului cămin cultural, devenit acum centru cultural. Chestiune de deunumire! În public – mai ales tineri, tovarăși de copilărie ai lui Daniel, dar și din generațiile următoare. După vizionarea peliculei a urmat o extinsă sesiune foto și de autografe. Bunicii lui Daniel au fost cele mai vârstnice persoane, iar mama-mare a dat dovadă de un remarcabil simț al umorului, într-o conservatoare lovitură cu manta: „Cred că de la atâta filmare i s-au zdrențuit hainele lui Daniel. Și nu i-ați dat măcar o pereche de pantaloni la schimb”, a spus bunica regizorului Crișan, scrutând blugii rupți din loc în loc ai nepotului ei, conform modei contemporane. Preotul Radu Grigoraș a umezit ochii auditoriului. El i-a amintit pe Daniel și pe toată familia sa, crescuți pe ulițele satului și în curtea bisericii. I-a evocat pe străbunici, pe unchi și pe toți cei care au trecut la Dumnezeu. „Să vedem cum se ridică atât de tare cineva dintre noi este un lucru de seamă pentru comunitatea noastră”, a spus părintele Grigoraș. Iordache Costrăș, primarul comunei Măgura, a privit din rândul întâi de scaune: „Am participat la multe evenimente în comună, dar acesta este unul special, prin faptul că unul dintre tinerii noștri este actor principal într-un film extraordinar. Îl felicităm pe Daniel, ne bucurăm pentru el și pentru familia sa și îi urăm mult succes în continuare. Desigur că ne dorim din suflet să vizionăm multe filme de-ale lui, aici, unde pentru el și pentru noi este acasă. Dar e posibil ca de-acum încolo să-l vedem din ce în ce mai rar, însă știu că el se va reîntoarce cu bucurie, ori de câte ori timpul și obligațiile îi vor permite. Iar cu acest film și beneficiind de modernizarea și redeschiderea acestui centrul cultural, vom relua o tradiție întreruptă cu mult timp în urmă – cea a serii de cinematograf, care aduna suflarea satului. Era frumos și merită reînviată acea tradiție. Măgura a dat lumii oameni valoroși. Daniel este ultimul dintre ei, în ordine cronologică, dar am avut elevi olimpici – chiar acum avem o câștigătoare a Olimpiadei Internaționale de Limba Germană, titlu cucerit chiar în Germania -, sportivi campioni, specialiști de frunte în multe domenii… Asta e menirea și atracția acestui loc minunat, Măgura”.
Marius Fundulea
