NU-S BRAŞOAVE. Până duminică, 22 aprilie 2018, recordul mondial de cititori în lanţ a fost atribuit, în 2015, locuitorilor din Gujarat (India). Braşovenii s-au ambiţionat şi au depăşit numărul de 3071 de cititori indieni, aspirând, pe drept, la un loc în „Guinness Book”. Interesantă a fost opţiunea organizatorilor pentru romanul „Desculţ”, de Zaharia Stancu: nu a contat deloc conţinutul, ci abundenţa enunţurilor (propoziţii, fraze sau enunţuri nepropoziţionale) scurte. Am răsfoit şi noi cartea şi ne-am oprit la un fragment care îndeamnă la o lectură activă:
„Odaia învăţătorului are rafturi; pe rafturi, cărţi.
– Tu vrei să citeşti şi altceva decât scrie în Citirea ta?
– Vreau.
Îmi dă două cărţi dascălul. Le iau. Le citesc până seara. Le mănânc cum mănânci atunci când eşti flămând codrul de pâine. I le duc îndărăt.
– Le-ai citit?
– Da.
– Povesteşte cuprinsul lor.
Îi povestesc învăţătorului cuprinsul. N-am uitat nici mărunţişurile”. (Cap. XIV, „O fărâmă de pâine”)
ECOU DE OLIMPIADĂ. Am notat o exprimare care pune accentul pe forma de feminin a numeralului 12 şi care ar trebui să rămână titulară, în detrimentul invariabilului „doisprezece”: un sportiv are drept dată de naştere „douăsprezece februarie 1992” (aşa a rostit, spre cinstea lui, prezentatorul de la TVR al Jocurilor Olimpice de Iarnă).
ION ŞI IOAN. Interlocutorul lui Gabriel Pop, de la Radio-România Actualităţi, laudă Salina de la Târgu-Ocna pentru ionii săi binefăcători, rostind cuvântul-cheie, corect, în hiat (/i-o-nii/). Într-o revistă din Alba Iulia, „Dacoromania”, citesc despre Biserica „Sfinţii Mucenici Brâncoveni şi Sfinţii Ioani (Botezătorul, Teologul, Gură de Aur” şi găsesc că diftongul /oa/ face diferenţa dintre un neologism şi un nume propriu mai mult decât comun.
FĂRĂ PREPOZIŢIE! O profesoară de limba engleză deplânge soarta limbii române: această disciplină este absentă, din 2018, din tabloul cerinţelor probei scrise la limba şi literatura română. Propune însă o revizuire, în cazul în care se va anula odioasa măsură: „Să-i învăţăm pe tineri limba, nu despre limbă! De exemplu, candidatul să fie pus să corecteze un text cu greşeli intenţionate decât să motiveze la nesfârşit folosirea unei cratime sau a unei virgule”.
DE 8 ORI CORECT. La înmormântarea Ionelei Prodan, cei opt preoţi care au oficiat slujba de la Cimitirul „Bellu” au rostit cum trebuie pluralul din cântarea Învierii Domnului: „Şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”. Ambianţa arhaică a textului respinge desinenţa -e (din morminte).
LITERE ÎNSORITE. Radio-România Actualităţi ne întoarce în timp la vremea când trimiteam prietenilor sau rudelor ilustrate cu textul unic: Salutări de pe însoritul *literal! „Pardon! Litoral…” s-a corectat imediat reportera, care s-a gândit, pesemne, la literele de mână.
CE-L DOARE PE BUCĂTAR. La un concurs gastronomic de la o televiziune, s-a cerut candidaţilor să „povestească” în scris preparatul ce urmează a-l găti. Camera de luat vederi s-a apropiat de notiţe peste limita de discreţie, încât am zărit o perlă pe care n-am putea-o digera: „… ce-l mai gustos”. Dacă ar fi urmat un verb, se justifica folosirea cratimei, dar în faţa unui adjectiv articolul demonstrativ este un singur cuvânt.
POŞTA RUBRICII. „Vă supăraţi dacă vă mărturisesc că nu pentru dumneavoastră citesc «Româna pentru toţi», ci pentru secretele limbii noastre? De exemplu azi am învăţat diferenţa dintre conjuncţia şi adverbul şi”, ne scrie un cititor. Mai mare bucurie nu există decât să ştim că o subtilitate din exprimarea noastră orală sau scrisă a ajuns la destinatarul rubricii.
