Cu violul de la Vaslui pe toate gardurile, cine sa-si mai aminteasca de soldatul american beat care a bagat doi tineri in spital si apoi a scapat basma curata pe motiv de imunitate?
Poate o fi o coincidenta, dar am invatat ca asa ceva nu exista. Aparitia scandalului mediatic despre violul de la Vaslui se suprapune aproape la milimetru cu povestea soldatului american beat care a provocat un accident rutier la Poiana Brasov.
In vreme ce, in tara incepusera sa fiarba niste nemultumiri vizavi de aceasta problema, aparând si o petitie online in care se cerea eliminarea imunitatii pentru militarii americani aflati pe teritoriul românesc, in presa si pe retelele sociale a inceput sa se propage informatiile despre un viol care a avut loc acum mai bine de jumatate de an. Si care era judecat bine-mersi de instanta.
Campania pornita de presa vizavi de cazul de la Vaslui nu a adus nici o noutate; presupusii agresori erau sub control judiciar dupa ce fusesera cinci luni in arest preventiv, se infatisau la termenele de judecata si, in general, viitorul lor nu suna foarte bine.
Mass-media a pornit, insa, o campanie de sensibilizare emotionala cu un scop nu tocmai precis. Autoritatile nu era necesar sa fie sensibilizate intrucât isi facusera treaba si fara campania de presa. Educatia publicului iarasi nu era necesara: publicul, in general, este constient ca violul este un lucru “rau”.
Ce a reusit sa faca aceasta campanie de o agresivitate fara precedent a fost ca, prin apelul la emotiile cele mai primitive, sa creeze un climat de ura la adresa celor sapte suspecti si, prin extensie, la adresa comunitatii din care fac parte.
Prin omisiuni atent realizate si prin exacerbarea unor declaratii, presa a construit, atent, o campanie bazata pe ura. Ura este o emotie suficient de puternica pentru a elimina orice argument rational – exemplul cel mai bun il gasim in propaganda sovietica din WW2, exponentul principal fiind Ilya Ehrenburg.
Daca veti lua articolele aparute in presa si pe retelele sociale despre cazul de la Vaslui, veti vedea ca, in majoritatea, se face apel la ura, la nevoia de razbunare, la instinctele primare ale cititorului. Presupusii violatori nu mai sunt oameni, sunt bestii, ei nu trebuie pedepsiti legal; ei trebuie facuti sa sufere, trebuie violati la rândul lor, societatea nu trebuie sa-i reeduce, societatea trebuie sa se razbune.
Poate ca, initial, toata tevatura aceasta ieftina nu era menita sa distraga atentia de la cazul militarului american. Dar in final a facut-o. A acoperit cu zgomotul sau orice alt eveniment, a distras atentia si a coborât nivelul discursului jurnalistic la nivelul subsolului societatii.
