În Ungaria vecină numărul de ziare vândute zilnic este de două ori mai mare decât în România. La o populație de două ori mai mică. Vecinii noștri de la sud, bulgarii, se laudă cu performanțe aproape la fel.

Poate cititorul român e sătul de frivolitățile publicate în ziare, în cotidiene.

Dar cu ceva timp în urmă, Bogdan Lascu publica un editorial în revista National Geographic, ediția română. Un editorial extrem de dur la adresa românilor. Lui i se părea de neconceput ca National Geographic să vândă în România mai puține reviste ca în Ungaria sau Bulgaria. Probabil că se discută pe marginea opririi tipăririi în limba română a prestigiosului lunar National Geographic, o revistă unde calitatea informației și sobrietatea articolelor sunt de referință.

Dacă nici ziare și nici reviste de calitate nu-i plac românului, poate stăm mai bine pe sectorul carte. Dar și aici suntem depășiți de Ungaria și Bulgaria, care au cifre de afaceri pe vânzările de carte de aproximativ de 60 milioane euro, față de cele 40 de milioane de la noi. În România un autor de carte dacă vinde 2000 de exemplare poate considera că a dat lovitura. În Bulgaria, prozatorii de succes vând deseori și peste 4000 de exemplare. Iar dacă ne uităm la Germania și vedem câte exemplare vinde Bild (1,2 milioane) și care este cifra de afaceri pe sectorul carte (aproape un miliard de euro), chiar ne apucă invidia.

De ce am început așa un articol scris cu ocazia împlinirii a 32 de ani de apariție a cotidianului Deșteptarea?

Răspunsul e simplu, vine de la sine, pentru a sublinia și mai mult performanța ziarului Deșteptarea, a echipei editoriale, a managementului publicației. În pofida inapentenței pentru citit a unei bune părți a românilor, Deșteptarea apare în fiecare zi de 32 de ani. În plus de aceasta, au existat nu puține încercări de a ocupa poziția de piață a cotidianului Deșteptarea, care nu au reușit, ziarul rămânând pe mai departe preferatul băcăuanilor.

Aș vrea să închei într-o notă mai optimistă, dar din păcate nu pot. Din cauza bunei guvernări a Uniunii Europene ne confruntăm cu o gravă criză a hârtie de ziar și carte. La 3 noiembrie s-au decernat, în Franța, premiile Goncourt pentru creațiile literare. În ajunul galei de premiere revista Le Point se întreba, cu un umor amar, dacă va fi suficientă hârtie pentru a tipări premiile ce urmau a fi acordate! Dacă Franța se confruntă cu o penurie a hârtiei de ziar și carte, noi ce să mai spunem. Mulți fabricanți de hârtie de ziar s-au orientat către hârtia de ambalaj, mai ușor de produs și cu vânzare în creștere vertiginoasă. Pandemia de COVID a dus la cote nebănuite cererea de ambalaje de tot felul, numărul comenzilor pentru livrări acasă crescând logaritmic.

Astfel am rămas la cheremul Rusiei, care vinde hârtie de ziar cui vrea, când vrea și la ce preț vrea. Exact cum se întâmplă și cu gazul metan.

Știu că vor fi voci care vor spune că se poate vinde conținut și online. Mulți se uită la ziarul New York Times, care din 8,4 milioane abonați, 7,6 milioane abonați sunt online. Dar asemenea performanțe nu pot fi aplicate nici măcar la scară în România, unde presa scrisă a ajuns să fie privită cu neîncredere, din cauza propiilor erori, la care, desigur, se adaugă și lipsa apetitului pentru lectură.

Dar totuși sunt convins că ziarul Deșteptarea, o publicație de certă calitate, va continua să apară și de aici încolo mulți ani, băcăuanii fiindu-le alături și de acum înainte.

Victor Grădinariu

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"