Nu-i prima dată, şi nu va fi nici ultima, când CFR anunţă sec că va scoate din Mersul Trenurilor mai multe curse, de-a lungul şi de-a latul patriei. Nu-s rentabile, circulă cu două-trei vagoane, şi acelea goale. În 20 de ani, societatea de transport pe şine a fost pusă pe chituci, spartă în bucăţi, prăduită, scoasă pe linie secundară, de manevră, mai bine zis de „manevre”, politice, financiare etc. S-a furat tot, de la locomotive, vagoane, material rulant, instalaţii electrice, motorină etc.
Vinovaţii au fost, de fiecare dată, câte un biet acar sau un amărât de controlor. Toate acestea în condiţiile în care, în întreaga lume, transportul pe calea ferată ia amploare, în detrimentul transportului auto, mare consumator de combustibil lichid şi foarte poluant. De la un capăt la altul al Europei, să nu mai vorbim de Asia, circulă trenuri de mare viteză, silenţioase, nepoluante, inclusiv pe rutele de navetă, „cefereurile” lor sunt mândria transportului secolului XXI.
Niciun ministru, director de companie, prim ministru, niciun guvern nu au căutat adevărata cauză a degringoladei din Căile Ferate Române. Dar ştiţi de ce? Pentru că era şi este în curtea lor. Acelaşi minister, cu ramificaţiile lui, a dat liber, pe bani buni, la vedere sau bine ascunşi, la eliberarea de licenţe pentru transport persoane cu mijloace auto, pe toate rutele, chiar şi pe acele unde deja există transport pe calea ferată.
Societăţile de transport auto s-au îmbogăţit, iar CFR a intrat în faliment. Acum, şi bruma de navetişti va apela tot la microbuze, cu preţuri duble. Aceeaşi situaţie este şi pe sectorul de transport mărfuri. Ce fel de politică facem? A cui? Pentru cine? Transportul pe calea ferată este de interes şi siguranţă naţională. Sau nu mai este?
