Pe 4 iunie, se împlinesc 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, document încheiat între România, alături de alte 16 state aliate, ca puteri învingătoareîn Primul Război Mondial, și Ungaria ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar și putere învinsă. Documentul a fost semnat în Palatul Marele Trianon, de la Versailles (Franța), și a stabilit noile granițe statale ale Ungariei la sfârșitul primei conflagrații mondiale.
A fost recunoscută, astfel, între altele, reîntregirea teritorială și națională a României prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Tratatul consfințea includerea Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în teritoriul României. Se prevede aceasta în art. 45 al documentului: „Ungaria renunță (…) în favoarea României la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei.” De asemenea, tratatul consfințea existența unui stat maghiar independent, dar nu în frontierele pe care le doreau maghiarii încă din 1848. De aceea, în mentalul colectiv ungar Tratatul de la Trianon avea să devină o catastrofă pentru națiunea maghiară, motiv pentru care an de an la 4 iunie este marcată Ziua Solidarității (Coeziunii) Naționale. Frontierele Ungariei cu statele vecine, stabilite conform tratatului, au fost delimitate în anii următori. Ungaria redevenea independentă după patru secole de la dezastrul de la Mohacs (29 august 1526 – înfrângerea ei de către Imperiul Otoman și împărțirea Ungariei între acest imperiu și Casa de Habsburg din Austria).
Regatul Ungariei, stat rezultatîn urma Primului Război Mondial, a urmărit revizuirea fie și parțială a Tratatului de la Trianon, aliniindu-se cu statele revizioniste, Germania și Italia.
Referindu-se la Unirea din 1918 din România, consolidată chiar de tratatul de la Trianon, istoricul Nicolae Iorga scria: „Omagiul nostru trebuie să se îndrepte către toți românii, de la cel mai înalt grad militar și politic, până la ultimul țăran îmbrăcat în haine militare. Toți românii contribuiseră la acel triumf, însă România a avut o generație excepțională de elite care au făcut posibil triumful. Cei doi suverani, Ferdinand I și Maria, cu siguranță trebuie puși în fruntea listei generației de la 1918”.
Acum o sută de ani, Tratatul de la Trianon confirma realitatea și voința românilor. Era un început de epocă nouă, dorită de ei.
Astăzi, la o sută de ani, de ce voință mai vorbim?
Col. (rtr) Paul-Valerian Timofte, președintele Filialei „Cultul Eroilor” Bacău
