Astăzi, 27 martie, este Ziua Mondială a Teatrului, una dintre cele mai vechi arte ale omenirii. O artă sincretică, de fapt, care reunește mai multe modalități de expresie ale creativități (actorie, dramaturgie, regie, scenografie, muzica, dans). Cu acest prilej, Institutul Internațional al Teatrului transmite, prin vocea unei personalități reprezentative, un mesaj către întreaga lume.
Anul acesta au fost alese cinci astfel de oameni de teatru renumiți, din Africa, America, Țările Arabe, Asia și Europa. Cu toții, după ce semnalează câteva dintre pericolele civilizației actuale, își exprimă încrederea în forța și vitalitatea teatrului, în viitorul său. Sigur, el nu poate salva lumea, nu o poate schimba, dar rămâne un loc în care oamenii se adună și formează instant mici comunități. E un loc de întâlnire, un refugiu, dacă vreți. Așa că „teatrul nu va pleca”, spune Simon McBurney (Marea Britanie).
Dimpotrivă, el este mereu aici, împreună cu noi, pentru că e singura artă vie, el amintindu-ne mereu că suntem oameni, făcuți din carne și sânge. „Rolul lui este acela de a ne trezi toate simţurile şi de a ne spune că nu trebuie să luăm şi să consumăm numai cu privirea. Teatrul este aici pentru a ne restitui puterea şi sensul cuvintelor, pentru a le fura discursul politicienilor şi de a-l repune la locul lui… în arena ideilor şi a dezbaterilor, în spaţiul viziunii colective” (Maya Zbib, Liban, regizoare de teatru, interpretă, scriitoare, co-fondatoarea companiei de teatru Zoukak (Țările Arabe).
Iar un important om de teatru din India, Raj Gopal Bajaj (regizor, actor, profesor de teatru, academician) ne avertizează că: „Mass- media, ştiinţa şi tehnologia ne-au făcut puternici ca nişte demoni. De aceea, azi nu forma teatrului se află în criză, ci conţinutul, ceea ce transmite.
Trebuie să atragem omul de azi, pentru a salva planeta şi, implicit, «teatrul». La nivel pragmatic, arta actorului şi spectacolele live trebuie să fie accesibile încă de la vârste mici, să fie incluse în educaţia primară. Astfel, generaţiile viitoare vor fi mai sensibile, mai generoase cu viaţa şi cu natura.
Folosim limba în acest mod, prin teatru, putem educa oamenii să fie mai respectuoşi cu Pământul şi cu alte planete. Mai mult, teatrul va deveni foarte important pentru viaţă şi supravieţuire; el va da putere atât actorului, cât şi spectatorului, fără ca aceştia să se ameninţe reciproc, în această eră cosmică aşezată sub semnul apropierii, al vieţuirii împreună.” Sper să aibă dreptate!
